"Germanizarea" Europei

Germania, admirată şi invidiată pentru succesul său economic, a devenit un model pentru Europa în rezolvarea crizei datoriilor, relatează Der Spiegel.

Bătrânul continent devine tot mai "germanizat" cu ţări care iau în serios disciplina fiscală adoptată de conducerea de la Berlin.

Însă acest succes al Germaniei face ca să reapară resentimentele anti-germane.

Când preşedintele francez Nicolas Sarkozy a apărut în faţa susţinătorilor săi în Toulon săptămâna trecută, acesta a vorbit despre "teama că Franţa ar putea pierde controlul asupra propriului destin."

Cuvintele sale, aproape dramatice, au fost un apel la mândria naţională franceză, dar răspunsul său la aceste temeri nu a fost naţionalist.

"Franţa şi Germania au decis să-şi unească soarta", a anunţat Nicolas Sarkozy.

Aşa-numita "convergenţă" - marea cooperare a celor două ţări - a fost singura cale de a ieşi din criză.

Nu există nicio îndoială care ţară doreşte să se alinieze cu care.

Mai târziu în acea zi, unul dintre consilierii lui Nicolas Sarkozy a spus că preşedintele francez a vrut ca "modelul politicii economice să fie orientat către reducerea datoriei cum a fost propus de Gerhard Schröder," predecesorului cancelarului Angela Merkel.

În discursul său, preşedintele a anunţat chiar şi un "summit-ul al locurilor de muncă", între angajatori şi sindicate la fel ca cea iniţiată de cancelarul Schröder, cu şase ani în urmă.

Chiar în ziua următoare, ziarul francez Libération a publicat un articol cu titlul "Un preşedinte după modelul german", care spunea "Dacă închideţi ochii o puteţi auzi vorbind pe Merkel", în timpul discursului preşedintelui Sarkozy.

În timpul unui interviu televizat la începutul lunii noiembrie, Nicolas Sarkozy a rostit cuvinte aproape de neimaginat pentru un preşedinte francez: "Toate eforturile mele sunt îndreptate spre adaptarea Franţei la un sistem care funcţionează. Sistemul german".

Vorbind la Toulon, Nicolas Sarkozy a condamnat politica pe termen lung a Franţei de a cumpăra creşterea economică prin mai multe noi împrumuturi.

El a spus că Franţa ar putea depăşi actuala criză doar prin "locuri de muncă, efort şi cheltuieli controlate", obiective care sunt identice cu cele germane.

În aceste zile de criză în Europa, "modelul german", a devenit ca "o formulă magică".

Aproape peste noapte, Germania a devenit centrul Europei

Cum a reuşit Germania să ajungă aici? Pentru o lungă perioadă de timp, Germania nu a fost privită ca un stat model.

Naţiunea a fost afectată de iniţierea celui de-al Doilea Război Mondial şi de stagnarea economică de la sfârşitul anilor 1980.

Germanii erau înconjuraţi de vecini care aveau un sistem statal mai bun, Franţa cu politicile de familie prietenoase, britanicii cu industria de servicii, precum şi ţările din est care avut impozite mai mici.

În anul 2002, revista Newsweek numea Germania "bolnavul Europei", o ţară lovită de conflicte economice şi nesigură de locul ei în lume.

Şi totuşi dintr-o dată, Germania a devenit un exemplu pentru mulţi.

Este aproape singura ţară din zona euro în care pieţele au în continuare credibilitate.

Este aproape singura ţară care a efectuat ample reforme care au dat rezultate.

Aproape peste noapte, Germania a devenit centrul Europei.

După război, Franţa şi Marea Britanie au încercat să introducă Germania într-o Europă unită pentru a preveni ca aceasta să devină din nou o forţă pe continent.

Dar acum, puterea economică a făcut-o liderul regiunii, pentru prima dată din anul 1945, deşi nici germanii şi nici cetăţenii continentului nu par încă obişnuiţi cu această stare de fapt.

Paradoxul german

Ca urmare, dominaţia Germaniei în Europa a adus un paradox.

Admiraţia pentru succesul economic german creşte cu acelaşi procent cu criticile faţă de manipularea pe care o exercită din ce în ce mai pregnant ca nouă forţă.

Dar devine din ce în ce mai limpede faptul că Angela Merkel nu este singura persoană care doreşte remodelarea imaginii Europei după cea a Germaniei.

Multe ţări de pe continent au decis că Europa trebuie să urmeze exemplul Germaniei în cazul în care se doreşte salvarea monedei euro.