Gazoductul South Stream, "măr al discordiei"

Proiectele europene, prin care statele comunitare încearcă să îşi micşoreze dependenţa de importurile energetice din Federaţia Rusă, nu sunt primite întotdeauna cu bucurie, la Moscova, iar un bun exemplu îl reprezintă recenta declaraţie a comisarului euopean pentru energie, Günther Oettinger, cum că gazoductul South Stream ar fi doar un instrument de presiune din partea Rusiei.

Declaraţia vine cu puţin timp înainte de semnarea acordului juridic între acţionarii proiectului în cauză.

Documentul va fi parafat mâine, la Soci, în prezenţa premierului rus, Vladimir Putin, iar unul dintre actorii importanţi e gigantul energetic rusesc Gazprom.

Oficialii europeni se tem că Moscova va folosi acest proiect, pentru a bloca alte iniţiative, aşa cum e reţeaua de transport Nabucco, cea care ar urma să aducă gaze din zona Mării Caspice, ocolind Rusia.

Proiectul South Stream riscă să devină un măr al discordiei între Moscova şi Uniunea Europeană.

Potrivit mediilor ruse, mâine, la Soci, în prezenţa premierului Vladimir Putin, principalul lobist internaţional al proiectelor energetice ruse, ar urma să fie semnat primul acord juridic obligatoriu, între acţionarii gazoductului South Stream - concernul rus Gazprom, companiile Eni, din Italia, EDF din Franţa şi Wintershall din Germania.

Surse citate de cotidianul "Kommersant" subliniază că acest document va însemna garanţia realizării proiectului.

Rusia promovează acest proiect, pentru a reduce dependenţa de tranzitul prin Ucraina, ţară cu care a avut, în ultimii ani, două conflicte majore, şi cu care se află, în prezent, în plină dispută pe tema preţurilor la gaze.

South Stream, "prea scump pentru a fi realizat"

Totodată, South Stream este concurentul direct al proiectului european Nabucco, pentru realizarea căruia, UE depune eforturi serioase, în vederea asigurării participării Azerbaidjanului şi Turkmenistanului.

În acest sens, Bruxellesul doreşte să convingă cele două ţări să construiască gazoductul transcaspic, pe sub Marea Caspică, depăşind disputele privind delimitarea acvatoriului şi platoului continental al mării.

Ideea gazoductului transcaspic, care să aducă gazele turcmene în Europa, ocolind Rusia, care deţine în prezent monopolul acestui transport, datează din anii '90, fiind blocată însă de nerezolvarea problemei statutului juridic al Caspicii, pe de-o parte, de opoziţia Rusiei, care se opune realizării acestui proiect, ce ar slăbi poziţiile ei pe piaţa gazelor, cât şi influenţa politică în regiune.

Potrivit "Kommersant", semnarea documentelor privind South Stream are loc pe fondul unor presiuni tot mai puternice din partea Comisiei Europene şi, personal, a eurocomisarului pentru energie, Günther Oettinger, care consideră South Stream un proiect ce contravine intereselor UE.

Recent, la Köln, oficialul european a avertizat Moscova împotriva tentaţiei de a face presiuni asupra Azerbaidjanului şi Turkmenistanului, pentru a determina Europa să renunţe la gazoductul transcaspic şi la Nabucco.

În caz contrar, Oettinger a spus că va avea mai puţină încredere în contractele pe termen lung în domeniul gazelor, contracte ce constituie baza politicii Gazpromului, şi va crede mai puţin că Rusia nu foloseşte gazele ca instrument politic.

Eurocomisarul a dat de înţeles, totodată, că UE va accepta creşterea importurilor de gaze din Rusia, doar în condiţiile reducerii cotei Gazpromului pe piaţa europeană.

Günther Oettinger, subliniază "Kommersant", şi-a permis, pentru prima dată, ceea ce Europa nu şi-a permis niciodată, şi anume să preseze nu doar asupra Gazpromului, ci şi a partenerilor acestuia din cadrul South Stream, exprimându-şi chiar îndoiala că proiectul acestui gazoduct va fi realizat, fiind prea scump.