FOTO: Crăciun românesc timpuriu la NATO

La baza militară NATO SHAPE, Comandamentul Suprem al Forțelor Aliate din Europa, lângă Mons, soldații și civilii români care deservesc uniitatea au organizat primul Tărg Românesc de Crăciun. Cornulețe și dulciuri (pregătite de doamnele soldaților din bază), globuri și pânzeturi, cărți și caritate în nuanțele colindelor corului internațional al comunității SHAPE. „Oh, Ce Veste Minunată!” îți atinge alte corzi când cuvintele au nuanțe și catifelări date de 32 de limbi diferite ale comuniității aliate.

Ce mă izbește cel mai mult la unele târguri românești din Belgia este culoarea. La altele, cu mai puți ștaif, cele mai multe în aer liber, este fumul micilor pe care îl poți zări și mirosi de la câțiva kilometri. Nici nu știu prin ce minune obțin românii autorizații pentru a face foc sau fum în Bruxelles pentru că nu e o chestiune ce intră în normalul belgian. Nu sunt un ahtiat al micilor, dar e imposibil să nu-ți lase gura apă când trăiești în Belgia, când rar te apropii de nuanțele marelui și celebrului mic românesc, cel care uneori pare că se cocoață ca stemă pe steagul național. Stau și eu la cozi, alături de români nostalgici sau pofticioși, alături de străini de toate naționalitățile atrași ca muștele de fumul țipător, dar divin, ce lasă semne de întrebare și poftă pe creierul și papilele lor gustative. Nu a fost însă cazul târgului de la SHAPE, baza militară strategică a NATO din Europa. Nu a fost fum.

Baza militară SHAPE, NATO. Turta dulce

Mereu m-am întrebat cum este să trăiești într-o bază militară, cum este să te muți mereu în altă casă, în altă țară, pe alt continent poate, cu soție, copii și animale de companie dacă le ai. Ce fel de prieteni ai acolo? Ce fel de prieteni îți poți face pentru a-i părăsi mereu în funcție de ordinul militar. Însă întrebarea asta și orice rezervă anxioasă mi-au dispărut când, intrând la târgul românesc de Crăciun de la SHAPE, am zărit turta dulce, cornulețele, plăcintele cu mere sau miere și multe alte dulciuri îmbrăcate elegant în costumul de țiplă transparentă, cu nuanțe aurii, cu papion de fundă roșie cu care Mihaela Dotcoș înfășurase bunătățile ce-mi aminteau de bunica. Zâmbetul ei, soție de militar, mă purta peste culorile dulciurilor pe care, împreună cu soțiile altor soldați români, le pregătise pentru toate vârstele, rasele și naționalitățile celor care stăteau la coadă pentru a le gusta. Era ceva proaspăt în zâmbetul ei, un zâmbet și o energie care mă lua prin surprindere pe mine, cel care gândea că a sta într-o bază militară, într-o cazarmă, e ceva din spectrul depresiv. Ei bine, nu! Mihaela Dotcoș avea zâmbetul omului cu mulți prieteni și care trăiește, sau știe să vadă, bucuria oricărei apropieri. Soție caldă de militar, mamă a doi copii, unul aici, fetița, celălalt la Cluj, la Universitate.

Standurile colorate și coada internațională la sarmale

Bucuria Mihaelei Dotcoș a dat tonul plimbării mele printre standurile cu culori, gusturi, țesături, globuri și cărți despre România. Am văzut globuri pentru brad, țesături de borangic, vinuri ce se odihneau în cutii de lemn și respirau pentru a te ademeni, cărți despre Via Transilvanica pe care mulți belgieni deja au parcurs-o, cercei, pandantive, îmbrăcăminte sau meșteșug de tradiție și un Moș Crăciun sau Nicolae care tocmai era primit în aplauze de sala pestriță și internațională care fie stătea la coadă la sarmale, fie se plimba printre standuri, fie stătea pironită în fața scenei pe care corul SHAPE tocmai cânta “Oh, Ce Veste Minunată!” cu un accest necunoscut și straniu, dar catifelat și cald. Pe ambasadoarea României și pe am zărit-o în timp ce reprezentanții RomBel (Romanii din Belgia) îmi arătau și îmi explicau ce văd. Alături de ea, generalul-maior Ovidiu Lungu, reprezentantul României la SHAPE, cel sub comanda căruia sunt cele câteva zeci de militari români din bază, cel care avea să-mi spună că s-a aliat cu dorința celorlalți de a face primul târg românesc de Crăciun la SHAPE. Celelate națiuni făceau de ceva vreme, dar, îmi vor spune unii în timpul petrecut prin mulțime, deși e primul pentru noi, aici se pare că au venit cei mai mulți curioși din bază și din afara ei. „Uite cum stau islandezii și finlandezii la coadă la sarmale și vin fiert! Ah! Cel de acolo e francez! Iar dimineață am avut mulți americani! Sunt toți aliații la sarmale!”

Organizatorii

De data asta nu au fost asociații sau instituții românești din Belgia, deși toate veniseră. Organizatorii, cei patru oameni care au pus totul la cale, sunt în parte civili, în parte militari, toți parte din personalul bazei SHAPE. Daniel Popescu, venit aici mai întâi ca militar și apoi poi s-a reîntors pentru contracte IT ca civil, Virginia și Iulian Petrica si Ana Grecu priveau de ceva vreme târgurile celorlalte națiuni-aliate de la SHAPE. Dar până anul acesta nu fusese nici un târg românesc. Așa că, din Iulie, au început organizarea după ce maior-generalul Ovidiu Lungu le primise ideea cu bucurie. A fost greu și mult, dar a fost mult și bine. Donații, sponsorizări, înscrieri, repetiții, totul pentru ziua colorată punctată de sarmale, colinde și culori până la artizani și tombole. Iar tot câștigul va merge către acțiuni caritabile pentru românii din Belgia și pentru copii. Unele din vânzări, cele ale Victoriei Neagu (asociația RomBel), erau pentru locul de joacă al copiilor cu dizabilități (am uitat să întreb dacă era în Bruxelles sau în altă parte a Belgiei. Dar cred că la Bruxelles).

Final

Am plecat din baza SHAPE a NATO, de lângă Mons, cu burta plină. Sarmale! Și o pungă de cornulețe pudrate cu zahăr! Și un pahar mic cu vin roșu fiert! Dincolo de vinul fiert, Daniel Iosif, Joseph pentru belgienii din Zaventem, m-a ademenit la o degustare din vinurile românești pe care le popularizează printre flamanzi și valoni. Crâmpoșie, Negru de Drăgășani, Zghihară, Rară Neagră, cunoscută mai mult ca Băbească Neagră, toate considerate, îmi spune el, exotice de către belgieni (doar în România trăiesc aceste soiuri). Belgieni care, după ce gustă, nu doar că pleacă acasă cu ceva sticle, dar se înscriu și la excursii pentru degustări și plimbări la domeniile din România. La întoarcere am trecut prin Mons (da, am condus pentru că ... așa venisem! Cu mașina! Ce să fac?/ Dar, în Belgia ai voie să conduci cu un pahar de vin la bord.). E frumos Mons-ul! În Piața Mare era plin de carusele pentru copii, clătite și puști cu dopuri pentru a câștiga o paiață pentru iubita ta! Era târgul pregătit pentru Crăciun!