Forțele speciale ale Marinei SUA se antrenează în apropierea Rusiei

La începutul lunii mai, Comandamentul SUA pentru Operaţiuni Speciale în Europa (SOCEUR) a desfășurat cel mai mare exercițiu anual, în conjuncție cu altul de dimensiuni mai reduse, antrenându-se împreună cu unități de operațiuni speciale din mai multe țări membre ale NATO și țări partenere.

Trojan Footprint 21 și Black Swan 21 sunt deosebit de relevante, întrucât tensiunile cu Rusia legate de estul Ucrainei și de Crimeea continuă să crească. SOCEUR a planificat derularea ambelor exerciții în același timp, pentru a simula un conflict în toată regula cu Rusia, cuprinzând de la statele baltice și Scandinavia în sud, până la Ucraina și regiunea Mării Negre.

Forțelor speciale ale Marinei SUA/US Navy SEALs, echipajului de comandă a războiului naval special al SUA/Navy Special Warfare Combatant-Craft Crewmen (SWCCs), Beretelor Verzi (Forțele Speciale ale Armatei SUA) și Forțelor de comandă aeriană li s-au alăturat în exercițiu forțele speciale din Austria, Bulgaria, Croația, Germania, Georgia, Ungaria, Muntenegru, Macedonia de Nord, Spania, Ucraina și Marea Britanie.

Exercițiile au avut loc în România și în Europa de Est. În afară de testarea interoperabilității diferitelor unități naționale de operațiuni speciale în seturi de abilități, cum ar fi sprijinul aerian în operațiuni ofensive și defensive pentru anihilarea adversarului, în situații tactice de luptă cu arme de foc cu mai mulți combatanți, la distanță scurtă, în tactici maritime de căutare și capturare, cele două exerciții, și în special Trojan Footprint, s-au concentrat asupra modului în care unitățile convenționale și cele de operațiuni speciale ar lucra împreună într-un conflict major cu Rusia. Integrarea dintre trupele convenționale și cele de operațiuni speciale este esențială într-un mediu de conflict similar.

Forțele speciale ale Marinei SUA/Navy SEAL/ versus Rusia

Într-un potențial conflict cu Rusia, unitățile Comandamentului Forțelor Navale Speciale/Naval Special Warfare ar fi extrem de valoroase din mai multe motive. De la anexarea peninsulei (Crimeea), armata rusă și-a consolidat prezența în regiune, devenind o fortăreață aparent impenetrabilă ce păzește flancul sudic al Moscovei atât de pe uscat, cât și în aer.

În plus față de puternicele sisteme radar care pot urmări navele de suprafață la sute de kilometri în larg, Rusia a desfășurat mai multe baterii ale formidabilului sistem antiaerian S-400 - același care a determinat excluderea Turciei din programul F-35 - în Crimeea.

Într-adevăr, Moscova a transformat peninsula într-un prim exemplu al conceptului sistemului anti-access și de interdicție regională (A2 / AD), care își propune să învingă supremația aeriană și navală a SUA amenințând navele și avioanele echipate cu rachete și cu alte arme, și astfel împiedicându-le să acceadă în raza de acțiune. Cu toate acestea, Crimeea ar fi un mediu ideal pentru operațiunile forțelor speciale navale.

Echipele SEAL pot efectua raiduri și ambuscade peste plajă, misiuni de recunoaștere specială maritimă și terestră și operațiuni speciale subacvatice, cum ar fi plasarea de senzori în ocean sau de mine pe navele inamice. Instalațiile radar rusești și bateriile A2 / AD și sistemele de comandă și control ar fi o țintă logică pentru echipele SEAL. Dar SEALs nu sunt singurul element al Naval Special Warfare care ar putea juca un rol important într-un potențial conflict cu Rusia.

Un giuvaer necunoscut

Echipajul de Comandă a războiului naval special al SUA/Special Warfare Combatant-Craft Crewmen (SWCC)/ reprezintă una dintre operațiunile speciale cele mai reduse din cadrul Comandamentului pentru Operațiuni Speciale al SUA. Cu mai puțin de 1.000 de comandouri - din aproximativ 70.000 de forțe de operațiuni speciale din întreaga Armată a SUA - Echipele de ambarcațiuni speciale/Special Boat Teams/ sunt specializate în acțiunea maritimă directă, recunoașterea specială și infiltrarea / extragerea altor unități de operațiuni speciale.

„Echipele SWCC se potrivesc perfect pentru situații neprevăzute de acest fel. Suntem o comunitate atât de mică, încât oamenii tind să ne subestimeze capacitățile. Dar suntem foarte utili. Suntem mai mult decât „băieții cu ambarcațiunea”, care transportă forțele SEAL la obiectiv. Putem desfășura operațiuni unilateral atât în ​​mediul maritim, cât și în cel riveran", a declarat pentru Business Insider un operator SWCC activ, căruia i s-a garantat anonimatul, pentru a vorbi despre rolul unității.

Există trei componente ale Echipelor Speciale de Ambarcațiuni, două concentrându-se pe operațiuni în ape albastre sau ocean / mare și una pe operațiuni pe râuri. Acestea operează mai multe platforme de operațiuni speciale, inclusiv vasele Combatant Craft Assault (CCA), Combatant Craft Medium (CCM), Combatant Craft Heavy (CCH), toate orientate pe operațiuni de litoral și în larg, și vasul Special Operations Craft-Riverine (SOC-R), care este în esență o platformă concepută pentru operațiuni fluviale. "Dar poate cel mai mare atu al nostru este capacitatea de a trece nedetectați și capabilitatea noastră militară. Dacă totul este executat corect, inamicul nu ar ști niciodată că suntem în teren sau ar fi toți morți", a adăugat operatorul SWCC.

Pe lângă transportul clandestin al trupelor SEAL la instalațiile rusești din Crimeea, echipele SWCC pot fi foarte eficiente pe râuri, cu vase SOC-R. Operațiunile pe râuri oferă câteva avantaje mari, și anume, viteza, capacitatea de foc și avantajul de a nu fi depistate. În timpul Black Swan 21, echipele SWCC și-au perfecționat abilitățile fluviale pe Dunăre, al doilea fluviu ca mărime din Europa, care curge din Germania în Marea Neagră și trece prin 10 țări. Unitățile de operațiuni speciale din SUA au o experiență reală cu privire la mediul riveran și la operațiunile pe râuri.

În timpul operațiunilor de contrainsurgență din Irak, forțele Navy SEAL și Ranger au folosit uneori râurile în avantajul lor, atunci când amenințarea cu dispozitive explozive improvizate (IED) a făcut ca drumurile să fie prea periculoase. Într-o serie de operațiuni, echipele SWCC au transportat o forță terestră SEAL sau Ranger aproape de o țintă lângă râu, unde insurgenții nu le-ar fi așteptat, cu mare succes, deoarece insurgenții au fost luați prin surprindere.

În filmul din 2012 „Act of Valor”, care a fost sponsorizat de Comandamentul Forțelor Navale Speciale și în care au jucat operatori activi ai SEAL și SWCC, a prezentat utilitatea și avantajele operațiunilor fluviale în timpul unui scenariu fictiv de salvare de ostatici. În film, trupele SWCC introduc în mod clandestin o echipă SEAL care salvează un ostatic dintr-o bază teroristă - situată foarte convenabil chiar lângă un râu - și îl extrage în timp ce are loc un schimb de focuri. În ciuda aspectelor sale fictive, filmul arată cum capacitatea operațiunilor speciale riverane poate fi folosită pentru a lovi foarte adânc în spatele liniilor inamice, unde inamicul nu s-ar aștepta și, prin urmare, ar fi mai puțin pregătit.

Autor: Stavros Atlamazoglou, jurnalist militar specializat în operațiuni speciale, veteran al armatei elene și absolvent al Universității Johns Hopkins

Traducerea: RADOR