Feminism iranian în maşină şi pe bicicletă

Maşina a devenit noul spaţiu privat al iraniencelor, în care nu lasă autorităţile să impună reguli.

În republica islamică portul şalului este obligatoriu în spaţiile publice. Mai nou, multe iranience îşi conduc maşinile fără şal pe cap iar dacă poliţia moralei comentează ceva, invocă spaţiul privat al maşinii. Şi da, spre deosebire de Arabia Saudită, în Iran, femeile au tot dreptul, de mulţi ani, să conducă maşini.

Maşini „feminine”

Ba chiar, Iran Khodro, cel mai mare producator auto din republica islamica, a ţinut să scoată pe piaţă o maşină special pentru femei, în culori pastelate, cu alarmă când maşina face pană, şi alte facilităţi adaptate la mult blamata nepricepere a femeilor la volan.

Evident că activiştii iranieni au strigat imediat că e vorba de discriminare şi că o astfel de maţină ar sugera că femeile sunt, biologic sau genetic, inferioare bărbaţilor la volan.

Dar, fabrica a replicat sec “nevoile auto ale unei femei sunt diferite de cele ale unui barbat”.

Lupta pentru biciclete

Cum condusul maşinii e un drept de la sine înţeles, acum iraniencele sunt în plină campanie pentru dreptul de a merge cu bicicleta în locuri publice.

Deşi, oficial, nu au voie să facă asta, decât în zone special amenajate, chiar ieri am vazut, în centrul Teheranului şi foarte de aproape pentru că era să dea peste mine, o tânără pe o bicicleta dotată cochet cu un coşuleţ viu colorat.

Ei bine, pentru ca mersul pe bicicletă să nu mai fie considerat indecent, autorităţile, nu au schimbat legea, dar au alocat fonduri acum câţiva ani, pentru crearea unei biciclete, special pentru femei, construită în aşa fel încât să nu se vadă picioarele.

E drept că nu ştiu dacă au reuşit aşa o invenţie.

Motociclete-taxi

Teoretic, în Iran, femeile nu au voie pe motociclete, pentru că e indecent, bate vantul, mai cad şaluri, dar sunt pline străzile de cupluri pe motociclete ori familii întregi, tată, mamă plus unul sau doi copii.

Până acum nu am văzut femei singure pe motociclete.

Şi pentru că traficul în Teheran este de coşmar, există şi motociclete-taxi.

Am testat şi eu una şi nu recomand nimănui experienţa, a fost o cursă nebună cu slalomuri şi viraje strânse, în viteză, printr-o mare de maşini şi pietoni.

În plus, o cursă cu o motocicletă e mai scumpă decât cu clasica maşină-taxi, pe motiv că ajungi mai repede unde ai treabă.

Dar la Teheran şi în marile oraşe, mai există o categorie de taxiuri.

E vorba de un serviciu exclusiv pentru femei, cu şoferi femei şi care de cele mai multe ori refuză să ia clienţi bărbaţi.