Evenimentele anului 2023 în Franţa

RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂȚI (29 decembrie) - "Agenda globală - Retrospectiva externă 2023" - Realizator: Pavel Ionescu - Frustrarea socială, gestionarea migrației și radicalismul islamic au fost coordonatele după care Franța a navigat în 2023.

Capul de afiș l-a ținut proiectul de suflet al președintelui Emmanuel Macron, prețioasa reformă a pensiilor, ratată în primul său mandat și care a fost trecută acum cu forța prin Parlament, pentru ca, ulterior, prețul să se vadă în reforma migrației, unde formațiunea prezidențială a trebuit să accepte măsuri impuse de dreapta radicală.

Două atentate islamiste, soldate cu victime, s-au petrecut în Franța, după ce Israelul a declanșat războiul din Gaza împotriva grupării Hamas.

2023 a fost și anul continuării declinului politicii franceze în Africa francofonă, iar plecarea militarilor francezi din Niger deschide și mai mult implantarea geopolitică a Rusiei și Chinei pe continentul african, cu costuri democratice care se vor vedea relativ rapid.

De la Paris, Daniela Coman și cele mai importante evenimente ale acestui an.

Reporter: Creșterea vârstei de pensionare de la 62 la 64 de ani, prelungirea perioadei de cotizare pentru a putea beneficia de pensie completă, suprimarea regimurilor speciale de pensionare anticipată, acestea și alte prevederi ale reformei pensiilor au fost contestate în stradă timp de aproape șase luni, una dintre cele mai lungi mișcări sociale din ultimele decenii.

Manifestațiile au fost dublate de perioade succesive de grevă generală în sectoare esențiale: transportul în comun, sistemul energetic, alimentarea cu combustibili, salubritatea în marile orașe, cu efecte severe asupra funcționării societății și a vieții de zi cu zi a cetățenilor.

Însă francezii au susținut puternic mișcarea sindicală împotriva creșterii vârstei de pensionare, care a reușit să adune milioane de oameni la proteste. Angajată de guvern cu scopul de a repune sistemul în echilibru financiar până în 2030, această reformă emblematică a celui de-al doilea mandat al președintelui Macron s-a confruntat cu aceeași contestare și în Parlament, în special din partea partidelor de stânga.

Cum partidul prezidențial și aliații săi nu dispun de majoritatea absolută în Adunarea Națională, guvernul a fost obligat în final să-și asume răspunderea și să forțeze adoptarea noii legi, beneficiind de voturile dreptei republicane. După promulgarea din aprilie, prevederile reformei au și început să fie aplicate din septembrie.

Ultimele luni ale anului au fost marcate de reforma politicii Franței privind migrația, adoptată și ea săptămâna trecută, cu compromisuri aproape rușinoase, pe care macroniștii au fost obligați să le facă nu doar dreptei republicane, ci și extremei drepte. Aceeași lipsă a majorității absolute în Adunarea Națională a făcut ca textul propus de guvern să fie considerabil înăsprit pentru a da satisfacție dreptei.

Au fost stabilite cote pentru primirea de noi migranți, au fost mult reduse ajutoarele sociale pentru migranți, a fost reintrodusă penalizarea pentru ședere ilegală pe teritoriul francez, expulzarea se va face mult mai ușor, iar reîntregirea familiei mult mai greu. Acestea și alte măsuri au stârnit o adevărată furtună în tabăra stângii, care contestă constituționalitatea legii.

Președintele Emmanuel Macron a ieșit el însuși a doua zi după adoptarea legii, pentru a explica utilitatea noilor măsuri pentru controlul migrației.

Emmanuel Macron: Îmi asum în totalitate afirmația că francezii așteptau această lege, iar ea trebuie privită în contextul deciziilor luate zilele acestea la nivel european de Parlament, Comisie și Consiliul European și care au fost propuse în 2020, când Franța a deținut președinția Uniunii, pentru a proteja mai bine frontierele europene, pentru a-i înregistra mai bine pe noi sosiți, pentru a îmbunătăți colaborarea între polițiile noastre, pentru a-i putea trimite mai repede și mai ușor înapoi pe cei care nu au dreptul la azil în Europa.

Reporter: Potrivit sondajelor de opinie, două treimi dintre francezi cred că imigrația venită din afara Europei este un pericol real pentru Franța.

Pe teritoriul francez trăiesc legal peste 5 milioane de străini, adică 7,6% din populația țării. Alți aproape 700.000 se află în situație ilegală, iar peste jumătate de milion au statut de refugiați, potrivit estimărilor oficiale.

Subiectul migrație este extrem de sensibil în Franța, în primul rând din cauza faptului că a fost țara cel mai dur lovită de o succesiune de atentate teroriste islamiste soldate cu sute de morți în ultimii ani.

Cu una dintre cele mai importante comunități musulmane din Europa, societatea franceză este îngrijorată de efectele pe care conflictul din Orientul Mijlociu le-ar putea avea asupra sa. În numele răzbunării civililor palestinieni din Gaza, aflați într-o situație dramatică din cauza bombardamentelor israeliene, au fost comise două atentate islamiste în Franța, din octombrie și până în prezent.

Asasinarea profesorului Dominique Bernard la Arras, în nordul țării, în luna octombrie, și atacul recent de la Paris din apropierea Turnului Eiffel, în urma căruia un turist german a fost ucis și alte două persoane rănite.

Cât privește politica Franței față de țările francofone de pe continentul african, președintele Emmanuel Macron n-a reușit să relanseze de pe baze noi aceste relații, așa cum își propusese după câștigarea primului mandat, în 2017.

Cu toate eforturile diplomatice lansate de la Paris, nimic nu pare să poată opri declinul influenței franceze în Africa francofonă.

După eșecurile din anii trecuți din Mali și Burkina Faso, anul acesta a venit rândul Nigerului să ceară plecarea militarilor francezi de pe teritoriul său, după ce acolo puterea a fost schimbată în urma unei lovituri de stat susținută de populație. Și din nordul Africii au continuat semne de răceală.

După cutremurul devastator din Maroc, soldat în septembrie cu aproape 3.000 de morți și pagube enorme, autoritățile de la Rabat au refuzat ajutorul Franței, care are printre cele mai bine pregătite echipe de salvatori din lume, preferând să accepte sprijin de la alte țări.

Unii analiști au interpretat această opțiune, care ar fi fost, se pare, decizia regelui Marocului, drept dorința acestei țări de a se detașa de trecutul său colonial.

Alții fac referire la jocul de echilibristică pe care Parisul îl face între Maroc și Algeria, țări vecine și dușmane care își dispută teritorii din anii '70, când și-au întrerupt și relațiile diplomatice.