Egipt, revoluţia continuă

Ciocnirile din ultimele zile din Cairo s-au soldat cu 8 morţi, conform ministerului sănătăţii.

Alte surse medicale spun că, doar duminică, în capitală şi în alte oraşe, au fost ucişi în confruntări cu forţele de ordine, 15 egipteni.

Ciocnirile au loc cu doar o săptămână înainte de începutul alegerilor parlamentare, programate pentru 28 noiembrie.

"Armata nu e cu noi"

În piaţa Tahrir protestatarii spun că revoluţia nu s-a terminat pentru că doar Mubarak a căzut în februarie, însă regimul nu s-a schimbat, practicile armatei, susţin demonstranţi, sunt la fel de represive, iar Consiliul Suprem al Armatei încearcă o constituţie confortabilă care scoate armata de sub controlul popular.

Din nou, ca în februarie, analiştii egiteni văd similarităţi cu România, iar Piaţa Tahrir a acestor zile este asemănată cu Piaţa Universităţii din anii 90, cu mineriadele.

"Factorul comun în Romnia şi la noi este că principalii jucători, după revoluţie, au fost persoane din vechiul regim, la dumneavoastra liderul care a dominat anii 90 a fost un vechi membru al regimului Ceauşescu" consideră Yehia Ghanem, de la ziarul Al Ahram.

Este tocmai ce reclamă protestatarii din piata Tahrir – reminiscenţe ale regimului Mubarak, în cazul Egiptului fiind armata.

Fraţii Musulmani şi ambiguitatea

Primul protest de amploare a fost organizat pe 18 noiembrie de Fraţii Musulmani, care însă ulterior s-au retras din prim-plan, lăsând vizibil pe linia de front a demonstraţiilor partidul salafist Al Nour şi partidele formate din mişcările de tineret care au pornit revoltele din primăvară.

Fraţii Musulmani încearcă să proiecteze imaginea unei forţe politice care se opune tendinţelor autoritare ale armatei dar nici nu vrea să se plaseze ca dusman clar al acesteia de teama represaliilor.

Sameh Makram Ebeid, de la partidul liberal Wafd avertizează că în lipsa unor partide seculariste puternice, Fraţii Musulmani sunt de fapt marii jucători în Egiptul post Mubarak.

"Fraţii Musulmani şi-au tot schimbat pielea politică. Acum ultima pe care o poartă la vedere este de partid care spune că vrea guvern civil dar cu o bază religioasă, ceea ce pentru naivi sună bine, dar la o analiză mai profundă e clar că vorbesc despre un guvern religios şi un stat religios", susţine Sameh Makram Ebeid, de la partidul liberal Wafd.

Liberalii "înţeleşi" cu armata

În schimb, pentru analistul Mohamad Bahmad, nu islamiştii sunt un pericol, în condiţiile în care, spune el, protestele actuale au izbucnit din cauza propunerilor constituţionale care scot aramata de sub control popular, făcute de un reprezentant al partidului Wafd liberal.

"Dacă islamiştii şi liberalii nu reuşesc să ajungă la o înţelegere, la un modus-vivendi, mai probabil decât un regim controlat de islamişti este un nou regim autoritar, format printr-o alianţă între armată şi aşa-numiţi liberali", consideră Mohamad Bahmad.