Educaţie numai pentru bogaţi?

Ca să ajungi doctor sau avocat, trebuie sa faci parte dintr-o familie înstarită. Adevarat sau fals? Unii dintre dumneavoastra or să spună poate că aşa era pe vremuri, în Marea Britanie însă relaţia dintre nivelul educaţiei şi şansele profesionale are din ce în ce mai multe conotaţii financiare. Cel puţin aşa reiese dintr-un raport făcut pentru guvernul britanic, de către un comitet de experţi coordonat chiar de un fost membru al cabinetului Brown, Alan Milburn.

Potrivit acestuia peste jumătate din locurile de muncă de înaltă calificare sunt ocupate de candidaţi care au frecventat o şcoală privată. Asta într-o perioada în care doar 7% din toţi copii merg la o şcoala privată. Din acest minuscul procent provin însă 75% din judecatorii britanici, 70% din directorii de finanţe, peste 50% din jurnaliştii cu o reputaţie şi 45% dintre funcţionarii publici cu funcţii înalte.

La astfel de meserii, au acces potrivit raportului, tinerii ce provin dintr-o familie ce câştigă cu doua treimi mai mult decât britanicul obişnuit. Nu mereu a fost aşa. Acum mai bine de jumătate de secol, Marea Britanie se bucura de un val de mobilitate socială. Astăzi insa mult mai mulţi agenţi de bursă, cercetători, bancheri, jurnalişti, ingineri, medici sau avocaţi cu vârsta de 30 de ani, provin dintr-o familie înstărită. Nu este şi cazul colegilor lor de 50 de ani. Mulţi dintre aceştia venind dintr-un mediu sarac, reuşind să devină apreciaţi în munca lor, datorită unui sistem de educaţie foarte performant, atât în cadrul şcolilor private, dar mai ales învăţând într-o şcoala de stat.

Principala critică adusă laburiştilor aflaţi la guvernare în Marea Britanie, este că în ultimi 10 ani diferenţele dintre aceste şcoli au devenit tot mai mari pe principiul plăteşti, deci primeşti o educaţie bună - nu plăteşti, nici cerinţele şi nici aşteptările nu pot fi prea mari.