Drepturile la pensie, transferabile în orice stat membru UE

Lucrătorii care se mută în alt stat membru al UE vor putea să-şi transfere toate drepturile la pensie, potrivit unei legi adoptate de Parlamentul European.

Propunerea legislativă a fost adoptată de eurodeputaţi în ultima sesiune plenară a actualei legislaturi.

Urmează ca textul să fie aprobat oficial şi de Consiliul de Miniştri.

Conform noii legislaţii perioada de subscriere la o schemă de pensii necesară pentru ca o persoană să-şi păstreze drepturile la pensia suplimentară nu trebuie să fie mai lungă de trei ani.

Eurodeputaţii au inclus şi o clauză care prevede că lucrătorii transfrontalieri trebuie să beneficieze de acelaşi nivel de protecţie, conform noii directive pe care statele membre trebuie s-o pună în aplicare în cel mult patru ani.

În prezent, legislaţia europeană prevede că lucrătorii care se mută în alt stat membru nu-şi vor pierde drepturile oferite de stat.

Nu există însă reguli similare la nivelul Uniunii pentru schemele suplimentare de pensii, finanţate sau cofinanţate de angajatori, ceea ce înseamnă că oamenii care se mută între statele membre riscă să îşi piardă drepturile achiziţionate în decursul unei perioade, dacă aceasta nu este considerată suficient de lungă de ţara în care se mută.

Noile reguli ajută libera circulaţie

Comisarul european pentru ocuparea forţei de muncă, László Andor a salutat adoptarea de către plenul Parlamentului European a raportului la directiva privind drepturile suplimentare la pensie.

El a precizat că noile reguli vor contribui la înlăturarea obstacolelor care încă persistă pentru libera circulaţie.

Directiva completează protecţia oferită prin pensia de stat, asigurând că drepturile aferente pensiilor ocupaţionale sunt garantate după o perioadă limitată de timp şi că aceasta se păstrează când oamenii se mută în alt stat, a spus László Andor.

Propunerea legislativă a fost depusă de Comisia Europeană în 2005 şi revizuită în 2007.

Votul în prima lectură al parlamentului a avut loc în 2007, apoi propunerea a fost blocată de Consiliu timp de şase ani, din cauza devergenţelor între schemele de pensie ale statelor membre şi a necesităţii unui vot în unanimitate.

Intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona a permis ca textul să poată fi supus la un vot prin majoritate calificată, ceea ce adus la deblocarea situaţiei şi încheierea unui acord între Parlamentul European şi statele membre.