Dosarul aşa numitei revoluţii Twitter din R.Moldova, încă neclar

La patru ani de la aşa-numită revoluţie Twitter, când tinerii de la Chişinău au apelat la reţelele de socializare pentru a se reuni într-un protest împotriva puterii comuniste, Republica Moldova încă nu a clarificat acuzaţiile de bătaie şi tortură aduse de protestatari forţelor de ordine.

Singurele acte de justiţie aparţin Curţii Europene pentru Drepturile Omului.

Marţi, CEDO a pronunţat o sentinţă împotriva Republicii Moldova în cazul tânărului Vitalie Iurcu, unul dintre tinerii maltrataţi într-un comisariat de poliţie în aprilie 2009.

Vitalie Iurcu avea la acea dată doar 15 ani.

Sancţiunea prevede plata a 12 mii de euro ca prejudiciu moral şi 1500 de euro pentru costuri şi cheltuieli.

Anterior, un alt tânăr, victimă a evenimentelor din 7 aprilie, a câştigat un dosar la CEDO, primind despăgubiri de 15 mii de euro.

Multe dintre episoadele revoltei de la 7 aprilie sunt încă neclare.

Răspicate şi limpezi au rămas apelurile tinerilor lansate an de an pentru găsirea şi tragerea la răspundere a vinovaţilor.

La ultima acţiune de protest tinerii au amintit partidelor care au fost sau mai sunt la guvernare în aceşti patru ani că au responsabilitatea morală şi politică să facă dreptate, mai ales că faptele torţionarilor se vor prescrie în 2014.

Tinerii cer tragerea la răspundere a vinovaţilor

În fiecare an tinerii protestează şi cer tragerea la răspundere a celor care se fac vinovaţi de ororile din aprilie 2009.

Aceştia consideră că 7 aprilie rămâne o zi de tristă amintire, dar şi una de sărbătoare, fiindcă atunci s-a deschis drumul către un destin european al Republicii Moldova.

Protestele începute la 6 aprilie 2009 şi supranumite "Revolta de Chişinău" reprezintă o serie de manifestaţii de contestare a alegerilor parlamentare din Republica Moldova desfăşurate cu o zi înainte.

La ora 01:00, noaptea, comuniştii aveau 35% din voturi, iar cele 15-16 partide de opoziţie aveau împreună 40%-45%.

La ora 8:00, dimineaţa, situaţia s-a schimbat radical: comuniştii aveau 50%, iar opoziţia înregistra un procent foarte mic, scria în raportul său Emma Nicholson, europarlamentar britanic, parte a misiunii OSCE de supervizare a alegerilor din Republica Moldova.

În seara zilei de 6 aprilie 2009 zeci de mii de persoane, în special tineri, s-au adunat în centrul Chişinăului nemulţumiţi de rezultatele alegerilor. Tinerii s-au mobilizat prin intermediul reţelelor de socializare.

Protestul a fost numit "Revoluţia Twitter".

"Zi de doliu naţional. Dacă nu ai votat pentru partidul comuniştilor, ia o lumânare şi ieşi în stradă. Ne vedem la ora 18:00 la Ştefan cel Mare."

Aşa suna cel mai accesat mesaj pe internet, care a fost şi scânteia pentru evenimentele de la 7 aprilie.

În cele din urmă s-au alăturat şi liderii principalelor formaţiuni de opoziţie, care s-au solidarizat cu protestatarii, iar liderul Partidului Liberal Democrat, Vlad Filat, a chemat în mod public populaţia pentru a continua demonstraţiile a doua zi.

Zeci de mii de susţinători ai opoziţiei au ieşit în stradă

La 7 aprilie 2009 zeci de mii de susţinători ai opoziţiei au ieşit pe străzil Chişinăului.

Au urmat acte de violenţă, incendierea parlamentului, a preşedinţiei, precum şi numeroase acuzaţii publice, printre care cea de tentativă de lovitură de stat, sugerându-se că ar fi fost orchestrată de anumite organizaţii din afara Republicii Moldova.

La 8 aprilie s-a constituit un Consiliu al Salvării Naţionale, condus de scriitorul Nicolae Dabija, un organism similar FSN-ului din România. În timpul demonstraţiilor, unii dintre manifestanţi au arborat drapelul României şi al UE pe clădirile Parlamentului şi Preşedinţiei.

Oficial, nu au fost găsiţi vinovaţi, deşi s-a dovedit prin mărturii şi materiale jurnalistice că mulţi tineri au fost trataţi cu bestialitate, iar unii dintre ei torturaţi în timpul anchetelor.