Divergenţe la summitul OSCE

Deciziile în cadrul Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) se iau pe bază de consens, ori tocmai lipsa consensului a fost principala cauză a crizei de eficienţă şi de identitate cu care organizaţia se confruntă în ultimul deceniu.

Deşi este singura organizaţie politică şi de securitate care reuneşte ţări de pe trei continente, Europa, America de Nord şi Asia, şi care, prin sistemul de parteneriat cooperează cu alte state, între care Israelul, Afganistanul şi ţările din nordul Africii, principala divergenţă în momentul de faţă priveşte situaţia din Georgia, faţă de care Rusia şi ţările occidentale rămân pe poziţii diametral opuse.

Pentru că Rusia este singura ţară din OSCE care a recunoscut independenţa Abhaziei şi Osetiei de Sud, ministrul rus de externe, Serghei Lavrov a declarat în mod explicit că Rusia nu va semna niciun document care va face referire la "conflictul din Georgia sau integritatea teritorială a Georgiei în graniţele acesteia recunoscute pe plan internaţional".

Pe de altă parte, toate ţările occidentale au susţinut în mod explicit şi ferm integritatea teritorială şi suveranitatea Georgiei şi au cerut revenirea misiunii de observatori OSCE din Georgia, inclusiv pe teritoriile celor două regiuni separatiste.

O altă dispută, monitorizarea proceselor electorale

La ultima divergenţă dintre Rusia şi ţările occidentale, în legătură cu rolul OSCE în monitorizarea proceselor electorale, partea Rusiei a fost susţinută chiar de preşedintele belarus Aleksandr Lukaşenko.

Rusia şi Belarus consideră că observatorii OSCE dau verdictul privind corectitudinea alegerilor în funcţie de interesele Statelor Unite şi ţărilor vest-europene.

Divergenţele membrilor OSCE privesc şi situaţia conflictului îngheţat din Republica Moldova, deşi termenii în care s-a discutat această problemă la şedinţa plenară de miercuri nu au fost chiar atât de vehemenţi ca în cazul situaţiei din Georgia.

Ca urmare, este posibil ca summitul să adopte un document final formal sau destul de slab, fără un plan de acţiuni concrete, fie ca reuniunea să se încheie fără o declaraţie politică finală.

Aceasta ar ridica semne de întrebare foarte mari în legătură cu însăşi viitorul OSCE, despre care se spune de mult că este lipsit de eficienţă, nu reacţionează sau reacţionează foarte slab la situaţiile de criză.

Şi aceasta în condiţiile în care liderii prezenţi au vorbit foarte mult despre potenţialul organizaţiei, despre necesitatea relansării şi revigorării acesteia şi chiar la trecerea de la politica de avertizare timpurie, la cea de prevenire timpurie a conflictelor.