Disensiuni între Turcia şi Israel?

Într-un interviu acordat ieri, şeful diplomaţiei de la Ankara, Ahmed Davudoglu, a spus că speră că situaţia în zona Gaza se va îmbunătăţi şi că procesul diplomatic va fi reluat, iar relaţiile între Israel şi Turcia se vor ameliora.

Surse politice, citate de radioul public Kol Israel, au indicat că Ierusalimul doreşte să aibă relaţii corecte cu Turcia, cu toate că această ţară a refuzat participarea aviaţiei militare israeliene la manevrele aeriene comune.

După ce iniţial Israelul a negat că există o criză în relaţiile cu Turcia, Ierusalimul este constrâns să recunoască degradarea acestor relaţii. Emanuel Navon, politolog la Universitatea Bar-Ilan.

"Apropierea dintre Israel şi Turcia, la începutul anilor '90, s-a bazat exclusiv pe voinţa Turciei, iar astăzi răcirea relaţiilor se datorează exclusiv Turciei", a declarat Emanuel Navon.

Israelul rămâne interesat în relaţii strategice cu Turcia, dar astăzi Ankara şi-a schimbat direcţia diplomatică, nu doar faţă de Israel, dar şi faţă de SUA, şi se constată o apropiere de Iran, pentru a influenţa poziţia sa regională. Turcia s-a opus sancţiunilor economice şi diplomatice împotriva Iranului.

"Turcia foloseşte pretextul palestinian şi este foarte multă ipocrizie, doreşte să se prezinte ca o primadonă a drepturilor omului, în condiţiile în care Ankara se opune creării unui stat kurd. Pe de altă parte, de ce nu se pune capăt ocupaţiei din Cipru", a adăugat Emanuel Navon.

Ministrul adjunct de externe, Dani Alon, a minimalizat tensiunile dintre Ankara şi Ierusalim, spunând că Turcia este foarte importantă pentru stabilitatea şi promovarea păcii în Orientul Mijlociu. Ţară musulmană, tolerantă, în antiteză cu regimul de la Teheran.

Şlomo Leibovici-Laiş, fost funcţionar superior la Ministerul israelian de Externe, în prezent preşedinte al Asociaţiei Culturale Mondiale a Evreilor Originari din România, a declarat că "problema Turciei este mult mai amplă decât se vede la suprafaţă". În Turcia se duce o luptă între cei care vor o Turcie europeană, aşa cum vrut-o Ataturk, şi între curentul islamic, care la ultimele alegeri a obţinut scrutinul.

Armata era cea care a asigurat o Turcie democrată, parlamentară şi laică, dar în faţa scrutinului, care de astă dată a fost foarte hotărâtor, armata nu vrea să facă paradă.

Se supune hotărârilor guvernului, care este islamist, până la un moment dat, când, dacă acest guvern va trece măsura, probabil că armata îşi va impune din nou punctul de vedere. Încă nu s-a jucat ultima carte.