"Discursul Regelui", triumf la Oscar

Discursul Regelui a primit patru Oscaruri: pentru cel mai bun film, cel mai bun actor - Colin Firth, cel mai bun regizor - Tom Hooper şi pentru cel mai bun scenariu original - David Seidler.

Cele două filme care au fost favoritele ediţiei cu numărul 83 a Oscarului, The King’s Speech - Discursul regelui şi Reţeaua de socializare - The Social Network, în regia americanului David Fincher, sunt în mare parte poveşti despre comunicare.

Unii critici au spus că a fost o competiţie între vechi şi nou, între analog şi digital. Cei mai mulţi au văzut, însă, două mari filme şi două mari poveşti reale.

Discursul Regelui este povestea Regelui George al VI-lea şi lupta lui de a-şi învinge dificultăţile în a rosti discursuri publice într-un moment în care pentru prima oară în istoria britanică, publicul şi-a putut asculta regerele adresându-i-se ca şi cum s-ar afla în aceeaşi cameră.

Reţeaua de socializare este povestea drumului autorului Facebook, Mark Zuckerberg către crearea website-ului care a schimbat lumea.

Câştigătoarea Oscarului la categoria cea mai bună actriţă, Natalie Portman, în vârstă de 29 de ani, născută în Israel, spune că thrillerul psihologic Black Swan - Lebăda Neagră a învăţat-o să se mişte şi să acţioneze în noi feluri. Filmul, despre lumea dură a baletului din New York, a învăţat-o să se exprime prin limbajul corpului şi expresii faciale speciale.

"M-am antrenat timp de un an înainte de a începe filmul. Timp de 8 ore pe zi am făcut balet, am înnotat câte un kilometru şi jumătate pe zi . A fost o pregătire extremă", a declarat Natalie Portman.

O puternică rivală a fost Annette Bening, foarte îndrăgită de Hollywood, pentru rolul din The Kids Are Allright, povestea unui cuplu de lesbiene cu doi copii concepuţi prin înseminare artificială, care vor să-şi cunoască tatăl.

Dacă anul trecut lupta pentru Oscar se dădea între două poveşti cinematografice despre război, una cu un buget uriaş, într-o lume imaginară - Avatar şi una cu un buget mic despre un război real - The Hurt Locker, anul acesta, singurul război de pe marele ecran a fost cel care stă să înceapă atunci când The King’s Speech, în regia britanicului Tom Hooper, se va fi încheiat.

Sub ironia sorţii

Regele George al VI-a a trăit sub ironia sorţii. Soarta i-a reamintit că este o fiinţă umană, cu vulnerabilităţi.

Îi era aproape imposibil să pronunţe litera k de la king - rege, din cauza unei dificultăţi emoţionale în articularea cuvintelor în discursuri publice.

O mai crudă ironie a sorţii, a făcut ca domnia lui să coincidă cu o revoluţie în domeniul comunicaţiilor. Pentru prima oară în istoria britanică, publicul şi-a putut asculta regele adresându-i-se ca şi cum s-ar afla în aceeaşi cameră.

O ironie mai amară este, însă, aceea că regelui i s-a spus că fumatul l-ar putea ajuta să-şi învingă disabilitatea. George al VI-lea a murit de cancer la plămâni în 1952 la 56 de ani.

Cea mai mare ironie dintre toate este, totuşi, una luminoasă. Regele vulnerabil şi cu probleme de rostire s-a dovedit a fi fost bărbatul potrivit pentru naţiunea sa în acel moment.

Curajul cu care a încercat să-şi înfrângă dizabilitatea şi vulnerabilitatea au simbolizat curajul şi vulnerabilitatea britanicilor, singuri în faţa nazismului care cotropise Europa. A rezultat o certă solidaritate între monarh şi popor, mai ales atunci când George al VI-a a respins cererile guvernului de a pleca în Canada împreună cu familia regală pentru a fi în siguranţă.

La 3 septembrie 1939, atunci când a fost declarat războiul, regele a trebuit să rostească cel mai important discurs din viaţa sa. Numai terapeutului său, excentricul logoped australian Lionel Logue i-a fost permis să rămînă în antecamera unde regele urma să îşi rostească discursul din palatul Buckingham .

Lionel Logue i-a spus să uite de toată lumea şi să rostească discursul pentru el, marele prieten care i-a devenit între timp. Regele a rostit discursul calm, cu demnitate şi măsură.

Scenaristul David Seidler a scris textul cu mai multe decenii în urmă

Autorul scenariului, David Seidler, primeşte în fine, la 73 de ani, Oscarul pentru cel mai bun scenariu original.

El însuşi suferind de o profundă dificultate în rostire, Seidler îl asculta pe rege la radio în timpul celui de-al doilea război mondial inspirându-l să încerce să îşi depăşească propria vulnerabilitate.

David Seidler l-a căutat pe unul din fiii lui Lionel Logue, Valentine , care i-a spus că are câteva pagini de jurnal ale tatălui său, dar că ar trebui ca autorul să verifice mai întâi oportunitatea scenariului cu regina mamă, soţia lui George al VI-lea.

Regina i-a cerut lui Seidler să nu scrie scenariul în timpul vieţii sale "pentru că amintirile acelor vremuri sunt încă prea dureroase”.

Regizorul Tom Hooper s-a gândit mult cum ar putea crea "o siluetă specifică lui Bertie".

Tom Hooper a încercat să armonizeze limbajul corpului, strălucitor, spune el, al actorului Geoffrey Rush, în rolul terapeutului. Rush a absolvit Şcoala de Mimi Lecoq din Paris, ceea ce l-a făcut pe regizor să se gândească la limbajul corpului lui Colin Firth şi la modul în care i-ar putea decompune încrederea naturală în sine a actorului. Cum ar putea crea, adică, sensul unui introvertit care se contractă în sine însuşi şi care alege să stea pe colţul canapelei pentru a-i folosi braţul ca pe un fel de prieten care să îi dea securitate.

Regizorul Hooper spune că ceea ce i s-a părut cu adevărat interesant în Discursul Regelui este modul în care plasarea camerei de filmat afectează psihologia actorilor. Spune că în prima zi de filmare a crescut cu premeditare presiunea asupra lui Colin Firth pentru a-i da celui care îl întruchipează pe rege sentimentul că este "vânat". A vrut ca nervozitatea primei zile de filmări să se răsfrângă asupra omului pe care îl întruchipa.

Reţeaua de socializare, povestea website-ului care a schimbat lumea

The Social Network, Reţeaua de socializare, în regia americanului David Fincher, este o poveste a drumului autorului Facebook către crearea website-ului care a schimbat lumea. O poveste cumva atipică pentru regizorul care, prin excelenţă, vizualizează, spune scenaristul Aaron Sorkin, care a câştigat Oscarul pentru cel mai bun scenariu adaptat.

"A fost un mariaj neobişnuit între regizor şi scenarist. David este cunoscut drept un regizor al vizualului pe când mie îmi place să ascult oamenii vorbind într-o cameră. El a îmbrăţişat, totuşi, faptul că este o poveste despre limbaj, dar şi-a adus stilul vizual distinct şi a reuşit să determine mari performanţe din partea unui grup de actori foarte tineri şi foarte talentaţi" a declarat Aaron Sorkin.

Regizorul David Fincher a fost cucerit de scenariu după primele pagini citite.

"După 10 secunde citind scenariul am ştiut că vreau să fac filmul. Marea mea temere a fost că nu cunoşteam nimic despre istoria din spatele Facebook şi nu eram sigur cât de dramatică poate fi, dar întrebările mele au primit răspuns în primele 20-30 de pagini" a declarat David Finche.

Câştigătoarea Oscarului la categoria cea mai bună actrţă, Natalie Portman, în vârstă de 29 de ani, născută în Israel spune că thrillerul psihologic Black Swan, Lebăda Neagră a învăţat-o să se mişte şi să acţioneze în noi feluri. Filmul, despre lumea dură a baletului din New York, a învăţat-o să se exprime prin limbajul corpului şi expresii faciale speciale.

"M-am antrenat timp de un an înainte de a începe filmul. Timp de 8 ore pe zi am făcut balet, am înnotat câte un kilometru şi jumătate pe zi. A fost o pregătire extremă" a declarat Natalie Portman.