Discursul nerostit al lui Lech Kaczynski

Dragi reprezentanţi ai familiei Katyn.

În aprilie 1940 peste 21 de mii de prizonieri polonezi din lagărele de concentrare şi din închisorile NKVD au fost ucişi.

Acest genocid s-a făcut din voinţa lui Stalin, la ordinul celor mai înalte autorităţi ale Uniunii Sovietice.

Alianţă celui de-al treilea Reich cu Uniunea Sovietică, pactul Ribbentrop Molotov şi invadarea Poloniei de pe 17 septembrie 1939 şi-au găsit punctul culminant cel mai şocant în masacrul de la Katyn.

Nu numai în pădurea de la Katyn, dar şi la Tver la Harkov şi în alte locuri de execuţie cunoscute sau necunoscute încă, au fost ucişi cetăţeni ai celei de-a două Republici, oameni care formau bază statalităţii noastre, aflaţi în slujbă ţării lor.

În acelaşi timp mulţi polonezi de lângă graniţă au fost ucişi şi în perioadă antebelică şi deportaţi în străfundurile Uniunii Sovietice unde au marcat drumul polonez al crucii de nespusă suferinţa, de pe Golgota din Est.

Cea mai tragică staţie de pe acest drum a fost cea de la Katyn.

Ofiţeri polonezi, clerici, grefieri, funcţionari de la frontieră au fost ucişi fără judecată.

Au fost victime, jertfe ale unui război nevăzut.

Au fost ucişi cu încălcarea legilor şi convenţiilor din lumea civilizată.

Au fost aruncaţi în gropi comune pentru a ascunde morţii şi adevărul despre crimă.

S-ar fi putut că lumea să nu afle nimic niciodată.

S-ar fi putut să le fi refuzat pentru totdeauna familiilor dreptul de a-şi plînge morţii şi de a-i comemora în mod demn.

Pământul a acoperit urmele crimei, iar prin minciună s-a vrut ştergerea ei pentru totdeauna din memoria oamenilor.

Ascunderea adevărului despre Katyn a fost efectul acelei decizii care a dus la crimă a fost fundamentul pe care s-a construit politică în Polonia postbelică: Polonia comunistă era construită pe această minciună.

S-a plătit un preţ mare pentru adevăr şi pentru memoria celor întâmplate la Katyn.

Rudele celor ucişi şi alţii, oameni curajoşi s-au dedicat cu credinţa aflării adevărului despre Katyn, au apărat adevărul şi l-au transmis din generaţie în generaţie.

Astfel adevărul a apărut în momentul în care Polonia s-a eliberat de comunism şi a devenit independenţa.

Pentru toate acestea, noi şi familiile celor de la Katyn le datorăm respect şi recunoştinţă.

În numele Republicii îmi exprim profundă recunoştinţă pentru că au apărat memoria celor dragi lor, făcând ca acest lucru să devină o dimensiune importantă a a conştiintei noastre poloneze şi a identităţii noastre.

Katyn a devenit o rană dureroasă din istoria Poloniei şi a otrăvit pentru multe decenii relaţiile dintre polonezi şi ruşi.

Să sperăm că rană Katyn se va vindecă şi se va cicatriza complet.

Suntem deja pe această cale.

Aşa apreciem noi, ruşi şi polonezi acţiunile din ultimii ani.

Pe acest drum care apropie popoarele noastre trebuie să mergem mai departe, fără să ne oprim şi fără să dăm înapoi.

Trebuie explorate şi explicate toate circumstanţele masacrului de la Katyn.

Este important că a fost confirmată în mod legal nevinovăţia victimelor şi că au fost prezentate toate documentele referitoare la această crimă.

Minciună a dispărut pentru totdeauna din spaţiul public în ceea ce priveşte crimă de la Katyn.

Cerem aceste lucruri în special pentru cinstirea memoriei victimelor şi din respect pentru suferinţa familiilor lor.

De asemenea insistăm pentru a află adevărul despre Katyn în numele valorilor comune care trebuie să constituie fundamentul de încredere şi parteneriat între naţiuni vecine în Europa.