Curtea de Justiţie a UE respinge plângerea formulată de Ungaria şi Slovacia

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a respins plângerile formulate de Ungaria şi Slovacia pe tema politicii comunitare de migraţie.

Decizia confirmă dreptul Bruxellesului de a obliga statele membre să preia solicitanţi de azil, conform sistemului de cote. Slovacia şi Ungaria se opuseseră programului şi au argumentat că societăţile lor nu au capacitatea să integreze aceşti migranţi, majoritatea musulmani. Totul în contextul în care planul prevedea mutarea a până la 160 de mii de oameni, însă până în prezent doar aproximativ 25 de mii de persoane au fost transferate din Italia şi Grecia în alte state membre ale Uniunii Europene. Ciprian Sasu explică.

Reporter: Budapesta şi Bratislava au contestat legalitatea planului lansat în septembrie 2015 de Bruxelles care dorea să ajute Grecia şi Italia. Acestea erau supuse unei presiuni imense din partea valului mare de refugiaţi care fugeau de conflictele şi sărăcia din Orientul Mijlociu, Africa şi Asia. Conform planului, Budapesta avea obligaţia de a primi într-o primă fază aproape 1.300 de persoane, iar Bratislava aproximativ 800, însă până la 31 august Ungaria nu primise niciun solicitant de azil relocat, iar Slovacia doar 16. Cele două ţări au votat contra cotelor obligatorii, la fel ca Republica Cehă şi România, însă ele au fost puse în minoritate de alte state ale Uniunii Europene. După mai multe notificări care s-au dovedit ineficiente, în iunie Comisia Europeană a declanşat procedura de infringement contra Budapestei, Varşoviei şi Pragăi. Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a spus astăzi că recurgerea la o procedură non legislativă fără consultarea Parlamentului European sau a celor naţionale, dar şi fără dezbateri publice, este conformă cu legislaţia comunitară. Aceeaşi legislaţie ar permite insituţiilor să adopte măsuri provizorii necesare pentru a răspunde rapid la o situaţie de urgenţă şi unui aflux brusc de persoane.

Într-o scrisoare pe care i-a trimis-o ieri premierului ungar Viktor Orbán, preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, cere Ungariei să respecte obligaţiile în materie de migraţie, reamintindu-i datoria pe care o în ceea ce priveşte solidaritatea europeană, menţionează France Presse. Scrisoarea este un răspuns la cererea Budapestei de a primi înapoi jumătate din cei 800 de milioane de euro, pe care spune că i-a cheltuit pentru a proteja frontiera externă a Uniunii Europene. Între aceste cheltuieli se află şi gardul securizat, una dintre măsurile controversate în privinţa migraţiei luate de Viktor Orbán. La Bucureşti, minstrul român de externe, Teodor Meleşcanu, declara luna trecută că România a avansat Uniunii Europene o ofertă de-a primii 1.942 de refugiaţi din Grecia şi Italia, aceasta în condiţiile în care în ţara noastră există deja aproximativ 700 de refugiaţi. Şeful diplomaţiei de la Bucureşti a mai spus că România şi-a exprimat solidaritatea în problema refugiaţilor, deşi nu a fost de acord cu stabilirea unor cote fixe. În plus, contribuţia noastră la această problemă este aceea că participăm masiv la operaţiunile din Marea Mediterană pentru oprirea afluxului de refugiaţi şi pentru salvarea celor care se încumetă la asemenea acţiuni, a mai spus Teodor Meleşcanu.

Realizator: Eugen Coroian l-a întrebat pe europarlamentarul Cristian Preda cum a funcţionat de fapt procesul de repartizare a migranţilor.
Cristian Preda: Decizia Curţii era previzibilă, fiindcă solicitarea făcută de Ungaria şi Slovacia nu era foarte serioasă. Ungurii şi slovacii au obiectat că la un moment dat se discuta despre o cifră în Consiliul miniştrilor de interne şi, apoi, atunci când s-au reunit şefii de guvern şi de stat s-a discutat despre o altă cifră. Asta era obiecţia cea mai tare din ceea ce au depus în plângerea lor ungurii şi slovacii. Deci, a durat foarte mult pentru că sunt procedurile lungi, dar nu se aştepta nimeni, sunt convins că nici Slovacia şi Ungaria, nu se aştepta cineva ca decizia Curţii Europene să fie alta. Era şi o formă din partea ungurilor şi slovacilor de-a trage de timp şi de-a amâna. Din totalul de 120 de mii nu au fost repartizaţi până în clipa de faţă decât puţin peste 26 de mii, deci, abia o cincime din total. Asta arată că la nivel european s-au produs câteva disfuncţionalităţi; e vorba de un proces care nu a fost atât de simplu precum s-a imaginat iniţial, pentru că autorităţile din Italia şi din Grecia au fost solicitate de către celelalte capitale care au acceptat să primească refugiaţi să le ofere informaţii. A fost un soi de triere şi, sigur, s-a ţinut cont şi de dorinţele imigranţilor de a ajunge într-un loc sau altul. De asta procesul a mers foarte greu, dar repet, e vorba cu totul, în doi ani de distribuire a circa 26 de mii de persoane, să ne gândim că doar de la începutul anului au intrat în Italia peste 80 de mii, deci e o parte din problema migranţilor această schemă de relocare. Refuzul Budapestei şi al Bratislavei de a coopera nu este rezonabil. Orice ai spune, nimeni nu va putea susţine că Slovacia nu poate să găzduiască 900 de persoane aflate în suferinţă, care au plecat, şi-au părăsit casele de teama războiului sau de teama foametei şi mai departe.

Realizator: Un alt europarlamentar, Renate Weber, ne spune care e următorul pas după decizia de azi a Curţii Europene de Justiţie.
Renate Weber: Ideea de solidaritate stă la baza fondării Uniunii Europene şi Curtea Europeană de Justiţie nu avea cum să treacă peste ideea de solidaritate, care trebuie să existe şi între statele membre. Întrebarea dumneavoastră este bine venită. Ce urmează? Păi, dacă vorbim cu toţii că ne place domnia legii şi statul de drept în general, asta înseamnă să acceptăm toate deciziile unei Curţi de Justiţie, mai ales cum este Curtea Europeană de Justiţie, fie că deciziile ne plac sau nu ne plac. Deci, în mod normal, da, asta ar trebui să se întâmple, să accepte toate statele membre realocarea acelor refugiaţi din cotele despre care se vorbea. Decizia nu spune nimic, sau cel puţin eu n-am văzut nimic, în legătură cu eventualele amenzi. În opinia mea acelea ar fi nişte măsuri excesive din partea Comisiei Europene, dar statele, repet, nu doar cele care au iniţiat acest proces la Curtea Europeană de Justiţie, ci toate cele care au refuzat până acum, ar trebui din acest moment să accepte împărţirea aşa cum a decis-o iniţial Comisia Europeană.
Reporter: Puteţi specula puţin ce s-ar întâmpla dacă totuşi un stat membru refuză?
Renate Weber: Eu cred că lucrul acesta ar fi foarte grav şi s-ar putea nu să asistăm la sancţiuni, dar să asistăm la alte tipuri de sancţionare, adică nu de sancţiuni acelea penicuare, despre care era vorba la un moment dat, ci la alte tipuri de decizii. Toate ar fi profund nefericite din punctul meu de vedere, pentru că n-ar face decât să slăbească unitatea din Uniunea Europeană, care şi aşa în acest moment se confruntă cu negocierile cu Brexitul. Lucrurile sunt chair dramatice. Ar trebui cu toţii să ne gândim în profunzime la ce înseamnă, totuşi, viaţa unui om.