Cum sărbătoresc iranienii Nouruz-ul

În Iran, de Nouruz, de Anul Nou, vreme de două săptămâni aproape nimeni nu mai munceşte, iar programul în instituţiile publice este redus. Capitala Teheran se goleşte. Toată lumea se retrage în parcuri ori spre munţii din jurul Teheranului, la iarbă verde şi picnic-uri care durează de dimineaţă până seara şi la care participă toată familia. Alte familii preacă în vizită la rude, în toate colţurile ţării.

Nouruz înseamnă în traducere mot-a-mot “zi nouă” şi se sărbătoreşte nu doar în Iran ci şi în alte părţi din Orientul Mijlociu, Turcia, Asia Centrala, Caucaz, Crimeea, Asia de Sud, Nord-Vestul Chinei, India, Afganistan, ba chiar şi în Europa, în Kosovo, Albania şi Bosnia.

Ambasadorul Iranului la Bucuresti, Hamid Moayyer, a transmis un mesaj de Anul Nou, comunităţii iraniene din România.

„În Numele Lui Dumnezeu, cel Milos și Milostiv. Transmit un salut cald tuturor concetățeni iranieni stabiliți în România, și îi felicit cu ocazia Noului An conform calendarului solar, anul 1395. Sper să fie un an bun și binecuvântat, și dumneavoastră, tuturor, să vă aducă sănătate și succes, prosperitate și bunăstare. Mă bucur nespus că, în ajunul acestui Nou An, la finele anului 1394, am fost martorii vizitei la Teheran a Ministrului român al Afacerilor Externe, considerată a fi un pas deosebit de important pe calea revigorării relațiilor excelente și tradiționale dintre Iran și România. Sper ca în Noul An să depunem mai mult efort pentru a fi martorii înfloririi relațiilor dintre cele două state, în toate domeniile: politic, economic și cultural. Dumneavoastră, cetățenilor iranieni stabiliți în România, vă doresc un an cât mai bun, cu cât mai multe împliniriși bucurii. Pacea și binecuvântarea Lui Dumnezeu fie asupra voastră!”

Nouruz este sărbătoarea care marchează sfârşitul iernii şi venirea primăverii. Din cele mai vechi timpuri, momentul sărbătorii este calculat exact si se suprapune pe echinocţiul de primăvară. Începutul cade de obicei pe 21 martie. Este o sărbătoare de origine zoroastriană care a supravieţuit cuceririi arabe si islamizării din spaţiul Orientului Mijlociu până în Asia Centrală şi de Sud.

Se pare că însuşi Zoroastru ar fi stabilit Nouruz ca sărbătoare oficială, momentul în care soarele învinge întunericul, binele învinge răul, viaţa învinge moartea. În mitologia iraniană cuprinsă în celebra “Carte a Regilor” de Ferdousi, cel care a creat această sărbătoare este eroul Jamshid, care a salvat omenirea de o iarnă cumplită. În timp, Nouruz şi-a pierdut din încărcătura religioasă, mai ales după trecerea la islam şi a devenit doar o sărbătoare a primăverii, dar cele mai multe obiceiuri şi rituri s-au păstrat.

Pregătirile se fac cu câteva zile înainte. Toţi membrii familiei trebuie să fie proaspăt spălaţi, cu haine curate dacă nu noi, iar casa curată lună, pregătită pentru musafiri. Activitatea de curăţenie în casă poartă un nume care în farsi înseamnă “a zgudui casa”. Este echivalentul românesc al curăţeniei de primăvară, înainte de Paşte.

Rudele se vizitează şi se ajută la prepararea mâncărurilor specifice sărbătorii. În prima zi de primăvară se face schimb de daruri. În Iran, cei care dau tonul vizitelor sunt tinerii care merg la rudele mai în vârstă, după care acestea din urmă le întorc vizita.

Obligatoriu pe masa de Nouruz trebuie să fie aşa numitele “haft sin” adică 7 ingrediente şi lucruri care în farsi încep cu litera “s”. Uneori sunt mai mult de 7 ingrediente ori lucruri, dar de obicei nu lipsesc urmatoarele: sabzi - adică verdeţuri care simbolizează renaşterea, sanjid - fructe uscate care simbolizează dragostea, sir – usturoi care e simbolul pentru medicină, sib - măr pentru frumuseţe şi sănătate, seke – monedă adică bogăţie şi serke – oţet pentru răbdare şi înţelepciune. Acestea trebuie să stea pe masă pe toată perioada sărbătorii, adică două săptămâni. În plus, nu trebuie să lipsească dulciuri şi gustări pentru musafiri: alune, nuci, fistic, fructe proaspete, uscate ori confiate, şerbet, fursecuri, prăjituri, plăcinte, nelipsitul şi omniprezentul ceai îndulcit. De multe ori în Iran, de Nouruz, sunt pictate ouă, ca simboluri ale fertilităţii, câte unul pentru fiecare membru al familiei.

Dar sărbătoarea de anul nou nu înseamnă doar mâncare. Se spune că de felul în care te porţi şi te simţi de Nouruz depinde tot restul anului. Trebuie să te porţi atent cu toată lumea, să fii vesel şi generos, iar asta îţi va aduce un an îmbelşugat şi fericit. Iranienii spun că dacă te cerţi cu cineva de Nouruz, numai în certuri o vei ţine tot anul.

Focul este strâns legat de sărbătorirea Nouruz. În special în comunităţile zoroastriene din Iran, tinerii sar peste mici focuri de tabără aprinse în spaţii publice în timp ce fac incantaţii. Gestul semnifică o curăţare spirituală, arderea păcatelor, defectelor şi slăbiciunilor omeneşti.

Multe obiceiuri de Nouruz invocă norocul. De exemplu, tinerii iau o bucată de pânză, îi fac un nod, apoi roagă un trecător să desfacă nodul - astfel le este dezlegat norocul.

Există şi practici ceva mai întunecate, de ghicire a viitorului din cuvinte şi părţi de conversaţii auzite întâmplător pe stradă între trecători. La finalul sărbătorilor de Nouruz, a 13-a zi cu un nume care in traducere înseamnă “Minciuna din ziua a 13-a”, este similară celei de 1 aprilie de la noi, când se fac farse.