Culisele unei demisii la Moscova

Rusia are de marţi un nou ministru al Finanţelor Publice, după ce fostul ministru, Alexei Kudrin, a demisionat, din cauza unor divergenţe cu preşedintele Dmitri Medvedev.

Premierul rus, Vladimir Putin, l-a numit marţi ministru de Finanţe interimar pe Anton Siluanov, un adjunct al ministrului demisionar Aleksei Kudrin

Acesta a fost determinat să-şi dea demisia din cauza unor păreri legate de viitorul guvern de la Moscova, în cazul în care actualul preşedinte ar fi premier.

Ideea a apărut după un anunţ privind o posibilă candidatură a lui Vladimir Putin la preşedinţie, caz în care Dmitri Medvedev ar putea fi, din nou, prim-ministru, situaţie cu care fostul ministru de Finanţe nu a fost de acord, spunând că nu vrea să fie parte a unui astfel de executiv.

În consecinţă, preşedintele Medvedev l-a somat să demisioneze sau să-şi confirme loialitatea, iar Alexei Kudrin a ales demisia.

La mijlocul şedinţei Comisiei pentru modernizare desfăşurată luni la Dimitrovgrad pe Volga, vicepremierul şi ministrul de Finanţe, Alexei Kudrin, i-a cerut permisiunea preşedintelui Medvedev să părăsească sala, pentru a vorbi la telefon cu premierul Vladimir Putin.

Peste câteva minute, un jurnalist de la "Izvestia" s-a apropiat de Kudrin, care stătea singur, rezemat de o bată a garderobei, pentru a-l întreba ce a vorbit cu premierul, dar Kudrin l-a tăiat sec: "Fără comentarii".

Peste două ore şi jumătate, Kremlinul a anunţat că la propunerea primului ministru preşedintele Medvedev a semnat decretul de demitere a lui Kudrin.

În şedinţa care nu anunţa nimic deosebit, Medvedev i-a cerut influentului ministru de Finanţe să demisioneze, după ce l-a supus demonstrativ unei critici umilitoare, pe care unele comentarii din presa rusă de marţi nu ezită să o numească "execuţie publică".

Indignarea lui Medvedev a avut ca obiect declaraţiile lui Putin făcute în acest weekend la New York pentru televiziunea rusă de limba rusă Russia Today.

Unul din cei mai influenţi miniştri ai guvernului Putin şi-a permis să declare public, pentru un auditoriu nu doar rus, ci şi străin, că nu doreşte să facă parte din viitorul guvern Medvedev, date fiind divergenţele dintre el şi actualul preşedinte şi viitorul prim-ministru.

Aceste declaraţii au venit la câteva ore după ce Dimitri Medvedev i-a propus lui Vladimir Putin să candideze la preşedinţie, în martie 2012, din partea partidului puterii, iar Putin ca după aceste alegeri Medvedev să fie prim-ministru.

Relatările din presă despre incidentul de ieri, fără precedent, seamănă cu nişte cronici ale unui spectacol bine regizat, în care Dimitri Medvedev, în rolul personajului principal, face o demonstraţie de forţă, pentru a arăta că până la căderea cortinei el este personajul principal.

În termeni adesea ironici, ce contrastau vădit, însă cu tonul ridicat, Medvedev a numit declaraţiile lui Kudrin "indecente şi prin nimic justificabile" şi i-a cerut să demisioneze, dacă nu este de acord cu politic preşedintelui.

Kudrin deşi vădit tensionat nu a părut să cedeze, declarând că va decide, după ce se va sfătui cu primul ministru.

Iritat Medvedev i-a spus că se poate consulta cu cine vrea, dar atât timp cât el este preşedinte, tot el este cel care ia aceste decizii.

Alexei Kudrin a devenit astfel prima victimă a rocadei Medvedev-Putin.

Gambitul Kudrin, sacrificarea uneia din cele mai grele piese de pe eşichierul politic rus, arată nu doar disensiunile la vârful puterii de la Moscova sau imediat sub acest vârf.

Înainte de anunţarea rocadei, s-a speculat intens în presă şi mediile politice că gestul lui Medvedev este explicabil.

Trecerea cu vederea a unei asemenea sfidări ar fi ştirbit iremediabil autoritatea sa ca preşedinte şi viitor prim-ministru şi ar fi încurajat, poate, alte manifestări similare.

În ceea ce-l priveşte pe Putin, care nu a comentat până acum public incidentul, sacrificarea lui Kudrin nu este doar un gest de sprijin pentru Medvedev, ci şi un avertisment că odată luată decizia de a continua guvernarea alături de Medvedev, nici el, nici Medvedev nu vot tolera nicio încercare de a dezbina acest tandem, şi orice tentativă de frondă vor fi înăbuşite în faşa, în numele stabilităţii pe termen lung a construcţiei actualei puteri.