"Cu sau fără Bahmut, Putin e pierdut"

Aparenta cădere a orașului Bahmut a declanșat dezbateri furioase și nu puțină panică în Occident, însă foarte puțini s-au gândit să analizeze atent momentul în care a ales Putin să proclame că l-a cucerit, scrie The Telegraph.

Ar trebui să ne oprim cu toții, să tragem aer adânc în piept, și să examinăm de ce încearcă Putin să proclame brusc o mare victorie asupra forțelor ucrainene, în ciuda faptului că din Bahmut n-a mai rămas nimic care să poată fi stăpânit.

Motivul fundamental e simplu: tocmai a avut unul dintre cele mai proaste weekend-uri din cursul întregului război. Nu din punct de vedere militar, ci politic.

Mai întâi au fost vizitele lui Zelenski la reuniunea G7 de la Hiroshima și la întrunirea arabă de la Jeddah, unde ucraineanul a dat mâna cu aliații lui, dar și cu conducătorii unor țări care sunt mai prietenoși cu Putin. A fost primit cu simpatie în ambele părți.

Premierul indian Modi a deplâns costul uman al războiului și a zis mult mai mult decât s-ar fi așteptat mulți, angajându-se să găsească o cale către pace. Declarațiile lui cu greu ar putea trece drept cele ale unui mare prieten al lui Putin.

Dar de departe mai semnificativă a fost decizia președintelui Biden de a le permite țărilor europene să-i transfere Kyivului avioane F-16. Din perspectiva mea, decizia aceasta a bătut ultimul cui în coșciugul unei victorii rusești în Ucraina. Nu e de mirare că Putin încearcă să deturneze urgent discuția de la modul în care va evolua războiul, proclamând o victorie seismică la Bahmut.

Importanța acestor avioane F-16 nu poate fi subestimată. Superioritatea aeriană contează cu adevărat pentru manevrele forțelor combinate. Există un motiv pentru care atât de multe războaie moderne împotriva unor forțe convenționale s-au încheiat atât de rapid, precum în Golf: puterea aeriană. Și nu numai atât.

Avioanele F-16 vor face aproape imposibilă o nouă invazie rusă în Ucraina: sunt niște mașinării devastatoare care vor acționa ca un factor de descurajare puternic. Motoarele avioanelor occidentale probabil că fac de pe-acum să trepideze geamurile Kremlinului.

Eu și mulți alții pledăm încă de la începutul acestui război ca Occidentul să-i dea lui Zelenski mai multe mijloace militare, suficiente pentru a respinge forțele Rusiei de la granițele Ucrainei. Este frustrant că am tergiversat, când ar fi trebuit să ne golim stocurile.

Vestul a ezitat inițial să trimită tancuri, dar până la urmă i-a venit mintea la cap. Există acum o forță semnificativă și puternică de tancuri Leopard 2 și Challenger 2, „cuibărind” undeva într-un ascunziș în Ucraina, gata să se repeadă și să disloce atacatorii ruși din tranșee, într-un loc și moment alese de ucraineni. Am tras numeroase obuze din tancuri Challenger 2 în blindaje de tancuri sovietice și permiteți-mi să vă spun că rezultatele nu-s frumoase.

A existat inițial și o reticență de a se dărui armament antiaerian - și această înfrântă după multe săptămâni de tergiversare. Aceste arme s-au dovedit între timp a fi vitale pentru doborârea vastei majorități a rachetelor trimise asupra orașelor ucrainene, inclusiv mult lăudatele rachete hipersonice „de neoprit” Kinjal.

Și nu uitați de artileria de precizie cu rază lungă și de HIMARS, capabile să lovească în adâncime posturi de comandă și ținte logistice. Atât de mult succes au avut acestea încât generalul Prigojin, teatralul șef al mercenarilor, a fost nevoit să amenințe Kremlinul cu dezertarea pentru a-i trimite mai mai multă muniție.

Dacă Ucraina ar fi primit mai curând mai multe astfel de arme, atunci acest război ar fi putut fi deja încheiat, printr-o victorie ucraineană decisivă. Chiar mai important: dacă tot acest armament i-ar fi fost disponibil Ucrainei în februarie 2022, Putin n-ar fi invadat-o.

Adevărul este că cu toții ne-am cam luat ochii de pe minge, într-un mod nu foarte diferit de cel în care a ignorat președintele Obama linia roșie atunci când Assad a folosit arme chimice în Siria contra propriului popor. Când nu te arăți ferm în fața tiranilor și autocraților nu faci decât să-i încurajezi.

Cel puțin Putin e acum tot mai conștient că Vestul va rămâne ferm. Niciodată nu vor mai putea coloanele de blindate ale Rusiei, dacă va reuși să-și reconstruiască câteva, să se avânte peste graniță. Vor fi întâmpinate de o falangă de avioane F-16 cu mult înainte de a apuca să prindă viteză.

Amenințările nucleare ale lui Putin au eșuat, atacurile lui terestre au eșuat, iar acum forța lui aeriană tocmai a devenit și mai impotentă. Istoria sugerează că tiranii eșuați nu tind să reziste mult în asemenea condiții.

Articol de Hamish de Bretton-Gordon (colonel, fost comandant de regiment de tancuri)

Traducere: Andrei Suba/RADOR.