Creştere economică sustenabilă "prin programe diferenţiate"

Pentru că redresarea din recesiunea globala are loc în trei viteze, cu Asia conducând, urmată de SUA cu o creştere lentă şi cu Europa în urma lor, liderii G20 au venit divizaţi la Toronto cu privire la cea mai bună cale de asigurare a redresării.

Ei au căzut de acord însă, la reuniunea la vârf, asupra unui compromis propus de ţara gazdă, Canada, în legătură cu politicile post-recesioniste.

Compromisul include reduceri drastice ale deficitelor bugetare dar care îngăduie ţărilor individuale să îşi proiecteze propria abordare în acest sens.

Summit-ul a opus eforturile administraţiei americane de stimulare în continuare a economiei împotriva filozofiei europenilor a bugetelor de austeritate.

În ciuda polemicii, Washington-ul s-a alăturat totuşi celorlalţi lideri mondiali îngrijoraţi de datoriile guvernamentale crescânde şi a fost de acord cu angajamentul din comunicatul final de reducere a deficitelor guvernamentale la jumătate până în 2013 şi de stabilizare sau reducere a datoriilor guvernamentale în proporţie cu PIB-ul fiecărei ţări până în 2016.

Propunerea primului ministru canadian Stephen Harper a fost susţinută de liderii europeni, inclusiv de premierul britanic David Cameron, care a propus cel mai ambiţios plan de reducere a cheltuielilor şi creştere a taxelor din ultima jumătate de secol în Marea Britanie.

Brazilia şi Japonia susţin poziţia Statelor Unite

Administraţia Obama a avut totuşi aliaţi la summit care s-au opus retragerii rapide a măsurilor de stimulare guvernamentală.

Ministrul brazilian al finanţelor, Guido Mantega, a arătat că obiectivul reducerii datoriilor ar putea compromite creşterea economică şi ar fi prea "draconic" pentru anumite ţări.

"Este clar că este nevoie de reducerea lor dar întrebarea este cu ce viteza?", a declarat Guido Mantega.

Japonia a avut de asemenea o poziţie mai apropiată de cea a SUA.

Încercând sa reducă diferenţele de poziţii între liderii celor 20, secretarul american al Trezoreriei, Timothy Geithner, a spus că "provocarea este aceea de a acţiona împreună pentru a consolida perspectivele creşterii economice. Aceasta va reclama strategii diferite în diversele ţări. Ieşim din criză cu viteze diferite".

Analistul Ken Rogoff de la Universitatea Harvard crede că dezbaterea este una naturală.

"Sigur că există o mare dezbatere în legătură cu cât ar trebui să continue să cheltuiască guvernele şi cât de mult ar trebui să se îngrijoreze în legătură cu deficitele lor bugetare.

"Cred că atâta timp cât politicile lor monetare impun un nivel mic al dobânzilor , deocamdată este cea mai bună acţiune care poate fi întreprinsă", a declarat analistul.

Creştere economică sustenabilă "prin programe diferenţiate"

Declaraţia finală a celor 20 exprimă, de altfel, angajamentul lor de "a acţiona coordonat pentru a susţine redresarea, crearea de locuri de muncă şi creşterea economică mai sustenabilă şi mai echilibrată".

Grupul celor 20 a asumat nevoia flexibilităţii arătând că "aceste acţiuni vor fi diferenţiate şi adaptate circumstanţelor naţionale".

Aceeaşi filozofie se aplică şi propunerii de impunere de taxe bancilor, G20 concluzionând că va lăsa la latitudinea ţărilor individuale să decidă dacă vor dori să impună asemenea taxe sau să stabilească un fond pentru "zile negre" pentru a preveni o criză financiară ca cea care a condus la cea mai profundă recesiune din ultima perioadă.

SUA, Marea Britanie şi Franţa, care au fost forţate să-şi susţină băncile cu miliarde de dolari au făcut presiuni mari pentru impunerea unei asemenea taxe dar devenise clar cu săptămâni în urmă că multe din ţările G20 nu vor fi de acord.

Unele ţări, între care şi cea gazdă, Canada, au obiectat arătând că băncile lor au acţionat prudent şi că nu ar trebui pedepsite pentru recenta criza financiară.

Pe de alta parte, după ce anul trecut au convenit să introducă noi reglementări asupra băncilor până la sfârşitul lui 2012, liderii G20 au convenit să acorde mai mult timp băncilor pentru a se conforma unor reguli globale mai dure.

Cei 20 au adoptat un calendar mai flexibil pentru a putea aduna capital şi lichidităţi.