Conturi reglate islamic

Băncile islamice nu sunt ceva nou, sistemul de împrumut corect din punct de vedere religios a fost pus la punct la relativ scurt timp de la naşterea islamului (iniţial comunităţile evreieşti se bucurau de protecţie în spaţiul musulman tocmai pentru că numai aşa puteau musulmanii să facă rost de bani prin împrumut).

În ultimii ani băncile islamice s-au dezvoltat uimitor şi au rămas la adăpost de criza care continuă să hărţuiască sistemul financiar de tip occidental.

Acum primăvara arabă dă un nou suflu sistemului financiar islamic, în condiţiile în care în tot mai multe state animate de valul revoluţionar, se afirmă tot mai des ideea de a găsi o cale proprie spre dezvoltare, pe coordonate, cel puţin declarativ, atât democratice cât şi islamice. Iar băncile islamice fac parte din această revoluţie, inclusiv identitară.

Reguli financiare coranice

Administrarea banilor în general, dincolo de tot felul de detalii de funcţionare pe baze teologice, se face pe două mari coordonate: în islam este strict interzisă camăta, profitul nemuncit iar donaţiile şi actele caritabile nu sunt doar recomandate ci sunt obligatorii (2 procente din venit trebuie date de pomană).

Aşadar şi băncile islamice au fost create pe aceste coordonate, având la bază regula de fier că cei care manevrează, administrează banii altora nu trebuie să facă profit din asta doar în interes propriu.

Conceptul se numeşte „mudarabh” şi înseamnă împărţirea egală a profiturilor şi pierderilor.

O altă condiţie care marchează profund sistemul bancar islamic este prezenţa lichidităţilor în exces, o obligaţie care a protejat băncile islamice de criza din sistemul financiar european de exemplu, în care lipsa de lichidităţi face ravagii.

Cum şaria-legea islamică şi Coranul interzic dobânda, în care văd profit nemuncit şi necinstit, pentru ca un bun musulman să îşi poată cumpăra un apartament, de exemplu, nu poate împrumuta bani direct de la bancă şi apoi să plătească suma în rate care să cuprindă o dobândă, pentru că asta ar echivala cu camătă iar banca ar face păcat.

Aşa că, banca achiziţionează respectivul aparatament şi îl vinde în rate clientului la un preţ ceva mai mare.

Şi aşa este evitată încălcarea preceptelor, deşi logica procedurii, după părerea unor teologi musulmani, este cam subţire, nu tocmai curată islamic şi la limita interpretării.

Depozite islamice

Prima mare bancă pe principii islamice, fără dobândă, a apărut în 1975 – Banca Islamică Dubai, urmată în 1977 de Banca Islamică Faisal în Egipt şi Sudan iar în Kuweit de Casa Financiară a Kuweitului.

Dar astfel de bănci, e drept mai mici sau organizaţii ori asociaţii de tip bancar islamic sunt mult mai vechi.

Toate băncile islamice au 3 tipuri de conturi de depozit: curent, de economii şi de investiţii. Depozitele curente sunt la fel ca cele din băncile occidentale şi sunt garantate.

În ce priveşte conturile de economii, ele sunt administrate cu mici diferenţe de la bancă la bancă.

În unele cazuri depunătorii permit băncii să le folosească banii dar primesc garanţii că suma le va fi returnată în totalitate.

Însă cheia sistemului financiar islamic este că aceste bănci oferă tot felul de beneficii, în special garanţii, pentru a-şi atrage clienţi dar niciodată nu li se promite profit automat.

Uneori, depozitele de economii sunt tratate ca nişte depozite de investiţii dar condiţiile de retragere a banilor sunt mult mai puţin limitative decât la băncile occidentale iar clienţii nu primesc garnţii dar băncile aleg să investească banii clienţilor în proiecte cu risc scăzut.

În astfel de cazuri procentul de profit este foarte mic iar banca se obligă să păstreze rezerve foarte solide pentru a putea acoperi oricând retragerea de sume, oricât de mari ar fi ele.

Depozitele de investiţii sunt permise numai pentru perioade de timp ferm şi clar limitate iar investitorii îşi dau acordul de la bun început să împartă cu banca profiturile şi pierderile. În acest caz, capitalul nu este garantat.

Bănci miloase

Conceptele pe care sunt bazate băncile islamice par rupte dintr-o utopie pentru occidentalii obişnuiţi să plătească rate şi ipoteci apăsătoare.

De exemplu, dacă cineva cere finanţare pentru a-şi deschide o afacere, stabileşte de la început şi de comun acord cu banca o rată. În cazul în care profitul este mai mare decât fusese iniţial prognozat, surplusul ajunge automat la client iar dacă profitul este mai mic decât fusese estimat iniţial, banca acceptă rate mai scăzute.

Un alt tip de împrumut islamic, este cel în care se face un fel de parteneriat între bancă şi un client.

Banca oferă finanţarea iar clientul mâna de lucru, administrarea şi expertiza într-un domeniu anume.

Profiturile sunt împărţite între bancă şi client, într-o proporţie prestabilită iar dacă există pierderi, ele sunt în totalitate acoperite de bacă.

În general, marea majoritate a clienţilor băncilor islamice este reprezentată de oameni obişnuiţi şi de intreprinderi mici şi mijlocii.

Ţările cu cele mai stricte condiţii de puritate islamică pentru bănci sunt Iran şi Pakistan unde există o adevărată obsesie pentru evitarea păcatului de a face camătă.