Consiliul de Securitate, "indecis privind criza coreeană"

Potrivit unor diplomaţi de la Naţiunile Unite, Consiliul de Securitate nu ştie cum să răspundă atacului nord coreean de marţi împotriva unei insule sud coreene.

Au avut loc discuţii miercuri şi joi dar precauţia marilor puteri este un semn al lipsei de răspunsuri la demonstraţiile de forţă militară şi nucleară ale Coreei de Nord.

Niciuna dintre cele cinci ţări membre permanente ale Consiliului de Securitate nu a cerut până acum o sesiune specială a acestuia iar diplomaţii spun că nu există niciun semnal că se va întâmpla în curând.

În urma scufundării de către Coreea de Nord în luna martie a unui vas de război sud coreean în care şi-au pierdut viaţa 46 de oameni, Consiliul de Securitate a emis o declaraţie de-abia în luna iulie.

Mesaj adresat Chinei

Analiştii americani spun pe de altă parte, că desfăşurarea portavionului USS George Washington, a 4 nave însoţitoare şi a cel puţin unui submarin de atac de înaltă tehnologie în apele de coastă ale Chinei, în Marea Galbenă, are dincolo de mesajul public al administraţiei Obama de susţinere a Coreei de Sud, un altul adresat Chinei.

Washington-ul încearcă să facă presiuni asupra Chinei de a convinge Coreea de Nord să se reţină de la folosirea forţei.

Exasperată de lipsa de ajutor din partea Chinei în Peninsula Coreeană, administraţia Obama a trimis acum portavionul USS George Washington exact în aceleaşi ape în care, nu mai departe de luna iulie, decidea să nu facă exerciţii militare din cauza protestelor vehemente ale Chinei.

Unii experţi spun că această mişcare este menită să reamintească autorităţilor de la Beijing că instabilitatea în peninsula Coreea poate veni din toate direcţiile, inclusiv dinspre Washington.

Trimiţînd portavionul George Washington, cu 6000 de marinari şi aviatori şi 175 de avioane de luptă, preşedintele Obama reface un capitol din timpul preşedinţiei George W. Bush care, încercînd să obţină parteneriatul Chinei în ce priveşte poziţia internaţională împotriva programului nuclear nord coreean, a testelor cu rachetă şi a atacurilor lansate asupra Coreei de Sud, a ameninţat, într-o conversaţie cu preşedintele de atunci al Chinei, Jiang Zemin, că va acţiona militar împotriva Phenianului. Numai atunci, în februarie 2003, China a început să facă presiuni asupra Coreei de Nord.

George Bush vorbeşte despre episod în volumul său "Decision Points", dar şi oficiali ai fostei administraţii Clinton spun că istoria recentă demonstrează că numai atunci cînd sunt îngrijoraţi de perspectiva unei intervenţii militare, chinezii încearcă să convingă Phenianul să se reţină de la demonstraţii de forţă.

Acum, însă, problema este că Beijingul pare mai reticent în a interveni şi mai mult chiar , începând cu acest an, China a strâns relaţiile cu Coreea de Nord, invitându-l în vizită de două ori pe preşedintele Kim Il şi susţinând planul de transfer al puterii către fiul acestuia Kim Jong Eun.

Beijingul justifică susţinerea pentru Coreea de Nord spunând oficialilor americani că, în cazul în care guvernul de la Phenian ar cădea, sute de mii de refugiaţi ar traversa în China.

Analiştii americani cred, însă, că motivele susţinerii sunt mai adânci, întrucât Partidul Comunist Chinez vede supravieţuirea regimului comunist nord coreean ca pe o cheie pentru menţinerea propriului regim de la Beijing.