Conflictul din Nagorno-Karabah

Conflictul din Nagorno-Karabah a fost unul din subiectele conferinţei de presă susţinute de secretarul general al Organizaţiei Tratatului de Securitate Colectivă, OTSC, din care fac parte Rusia, Armenia, Kazahstanul, Belarus şi Tadjikistanul, foste republici sovietice, şi care, după cum a spus Nikolai Bordiuja, a avut un efect catastrofal acest conflict sau război de patru zile, cum este el numit, pentru situaţia de securitate şi inclusiv pentru OTSC. Problema este că războiul a pus organizaţia într-o situaţie delicată.

Armenia este membră a OTSC, este aliat militar al Rusiei, care are aici o bază, în baza unui acord însă bilateral, o bază militară puternică şi una din puţinele din afara Rusiei. Azerbaijanul în schimb nu face parte din nici o organizaţie militară, dar are relaţii foarte bune cu Turcia, care se află în conflict politic cu Rusia, şi de altfel premierul Erdogan s-a aflat şi luni la Baku cu ocazia Forumului Global Alianţa Civilizaţiilor ONU, unde s-a întâlnit cu preşedintele azer, Ilham Aliyev.

Nikolai Bordiuja a spus că războiul din Karabah, acestui război de patru zile i-a pus capăt intervenţia politică a Rusiei, a preşedintelui Putin şi a ministrului de externe, Serghei Lavrov, contribuţiile aducându-le şi Belarus şi Kazahstanul. Ceea ce s-a întâmplat la începutul lunii a confirmat ce a spus el, că nu există o soluţie militară a acestui conflict, iar primii paşi care trebuie făcuţi sunt măsurile de încredere şi respectarea integrală a încetării focului, întrucât în prezent acolo continuă titurile de ambele părţi, şi acest lucru, aceste informaţii OTSC le primeşte practic în fiecare zi.

Corespondentul Radio România Actualităţi, Alexandr Beleavski, l-a întrebat pe Nikolai Bordiuja dacă Armenia a solicitat organizaţiei ajutor militar în timpul acestui conflict şi iată ce a răspuns acesta.

Nikolai Bordiuja: "Nu au existat nici un fel de solicitări. Mai mult, am fost recent în Armenia, m-am întâlnit cu conducerea superioară a ţării, am examinat materialul şi vă pot spune că Armenia nu a folosit cea mai mare parte a potenţialului existent. În ansamblu, aşa cum spun liderii armeni, în acest război au fost angrenate eşaloanele unu şi doi de subunităţi de pe linia de confruntare, nu mai mult. De aceea, noi nu am primit nici un fel de solicitări, deşi eu înţeleg că orice stat ce ajunge într-o asemenea situaţie doreşte să obţină susţinere politică, subliniez, susţinere politică".

Trebuie spus aici că articolul 4 al tratatului prevede că în cazul unei agresiuni împotriva unuia din statele membre ale Organizaţiei de Securitate Colectivă, acestă agresiune va fi considerată agresiune împotriva tuturor şi organizaţia va reacţiona, dacă vor apărea asemenea situaţii. Dar, a subliniat Nikolai Bordiuja, în cazul de faţă nu este această situaţie, întrucât conflictul are loc pe linia de contact dintre autoproclamata Republică Nagorno-Karabah şi Azerbaijan şi nu a avut loc o acţiune militară a Azerbaijanului asupra teritoriului Armeniei, recunoscut internaţional.

Conflictul, practic, s-a aflat în stare semiîngheţată, pentru că nu a existat o stare de pace permanentă şi pe linia de contact în această perioadă de peste 20 de ani. Ceea ce s-a petrecut acum a fost o recrudescenţă foarte periculoasă a violenţelor, cea mai gravă de la semnarea armistiţiului. Nikolai Bordiuja a spus că cel mai important este, în acest moment, ca să fie menţinută starea de pace, pentru că altfel escaladarea conflictului ar putea arunca în aer întregul Caucaz şi ar putea angrena într-un război numeroase ţări şi popoare.