Concediu de creştere a copiilor pentru bunicii din Germania

Bunicii germani nu fac doar prăjituri pentru nepoţii lor şi nu îi duc doar pe la muzee.

Aceştia joacă un rol important şi în îngrijirea copiilor, de obicei, în mod voluntar, precizează Der Spiegel.

Guvernul german ia acum în considerare să le ofere un cadru legal bunicilor care vor să aibă grijă de nepoţii lor.

Flieder, un copil în vârstă de 2 ani, se joacă într-un parc din Berlin sub atenta supraveghere a mamei sale, Jutta, dar şi a bunicii Irene care locuieşte în Stuttgart, dar care în ultima săptămână a stat în Berlin şi a avut grijă de nepoţel.

"Este foarte folositor pentru mine să am ajutorul mamei mele", spune Jutta care lucrează cu normă întreagă şi care călătoreşte des în interes de serviciu.

Este o situaţie foarte întâlnită în Germania, acolo unde o treime dintre familii se bazează pe bunici când vine vorba de îngrijirea copiilor, arată un raport al guvernului german.

Ministrul familiei, Kristina Schröder, vrea să le ofere posibilitatea bunicilor care muncesc să îşi ia timp liber pentru a avea grijă de nepoţi.

"Ideea este de a le oferi familiilor libertatea de a alege", a declarat un purtător de cuvânt al ministrului pentru Der Spiegel.

"Ne dorim ca familiile să îşi poată împărţi timpul alocat celor mici în modul în care acestora le convine", a mai spus purtătorul de cuvânt.

Planul numit concediu pentru bunici ar reflecta sprijinul acordat părinţilor, care au voie să îşi ia trei ani de concediu pentru a avea grija de copil între ziua de naştere a acestuia şi momentul în care el împlineşte opt ani.

În acest timp părinţii primesc suport financiar de la stat pentru jumătate din acea perioadă.

Cum în prezent bunicii nu primesc bani pentru că au grijă de nepoţi, statul le-ar garanta acestora dreptul de a reveni la locul de muncă după ce şi-au luat concediu pentru a avea grijă de nepoţi.

Directorul de la centrul german de gerontologie, Heribert Engstler, a declarat că noul program nu vine să înlocuiască instituţiile preşcolare şi grădiniţele.

"Familiile se bazează pe ajutorul venit din surse diverse cum ar fi familia, prietenii sau instituţiile statului.

"Nu se pune problema ca aceştia să fie nevoiţi să aleagă între familie şi stat", a declarat Heribert Engstler.

Cine are grijă de copil în Germania?

Nu toată lumea priveşte cu ochi buni planul ministrului familiei.

Unii văd ideea ca fiind un mod prin care statul încearcă să scape de responsabilitatea de a avea grijă de copii.

"Planul ministrului reprezintă doar un spectacol. Acesta ar trebui să fie de ajutor, însă este doar o modalitate prin care statul încearcă să evite investiţiile pentru îngrijirea copiilor", a spus Corinna Onnen, un profesor de sociologie la Universitatea din Vechta.

În Germania, statul se ocupă de locurile pentru îngrijirea copiilor cu vârstele între trei şi şase ani.

Dar cererea pentru copiii sub trei ani depăşeşte locurile alocate de privat.

Până în martie 2011, doar 25% dintre copii cu vâsta sub trei ani se aflau în centre de îngrijire în timp ce 39% din părinţii care aveau copiii în această categorie de vârstă au fost nevoiţi să îşi ia zile libere pentru a se îngriji de aceştia.

Corinna Onnen susţine că bunicii care ar fi interesaţi de un asemenea program ar fi cei care nu au un nivel ridicat de educaţie şi pregătire şi care lucrează "în locuri de muncă prost plătite şi fără posibilitatea de a avansa".

Ea a mai spus că aceştia ar avea puţine lucruri de pierdut.

Cercetătoarea de la Asociaţia germană pentru familiile monoparentale, Antje Asmus, este de acord cu această afirmaţie.

"Bunicii ar trebui să aleagă să aibă grijă de nepoţi decât să se încline în faţa presiunii sociale", a spus Antje Asmus.

Reacţii mixte din partea părinţilor

Fred, singurul părinte al unei fetiţe de nouă ani, care se descrie ca fiind un "tată de weekend", consideră că ideea este una bună.

"Primii trei ani din viaţa unui copil sunt foarte importanţi. Nimic nu poate înlocui relaţia de familie", a spus Fred.

Anita, al cărui copil are un an şi jumătate, consideră că în mod sigur ar fi folosit un asemenea program dacă părinţi ei ar fi locuit mai aproape de ea.

"Fiul meu este mult mai calm după ce a fost îngrijit de către bunici decât de către străini", susţine Anita.

Dar prietena acestea, Katrin, nu este de acord cu această soluţie.

"Pentru mine acest lucru ar reprezenta un pas înapoi. Mai ales în cazul în care bunicii nu primesc niciun ban", susţine Katrin.

Creşterea vârstei de pensionare, o tendinţă tot mai întâlnită în Europa

Ideea ministerului familiei din Germania vine după ce deja mai multe state europene au anunţat sau au adoptat deja măsuri de majorare a vârstei de pensionare.

Germania pune în aplicare de la 1 ianuarie o reformă care va ridica treptat vârsta de pensionare de la 65 la 67 de ani, la orizontul lui 2031, în condiţiile unei pieţe a muncii deficitare pentru persoanele vârstnice.

Primii afectaţi de legea votată în 2007 de "marea coaliţie" de guvernare dintre conservatori şi social-democraţi vor fi angajaţii născuţi în anul 1947, care vor ieşi la pensie la 65 de ani şi o lună.

Vârsta de pensionare va creşte ulterior cu două luni pe ani, pentru a ajunge în 2031 la 67 de ani.

Potrivit Eurostat, Germania este ţara europeană cu cei mai mulţi locuitori de peste 65 de ani (20,6%).

În România, prin legea pensiilor adoptată în 2010, vârsta standard de pensionare este de 63 de ani la femei şi de 65 de ani la bărbaţi.

Şi în Franţa executivul a adoptat legea privind reformarea sistemului de pensii care prevede creşterea vârstei de pensionare de la 60 la 62 de ani.

În Grecia, prin reforma adoptată anul trecut, vârsta de pensionare a femeilor a crescut de la 60 la 65 de ani, devenind egală cu cea a bărbaţilor.

În plus, perioada de contribuţie la fondul de pensiia a ajuns la 40 de ani, de la 35-37 de ani.

Şi în Spania vârsta de pensionare creşte gradual, de-a lungul unei perioade de 14 ani, de la 65 de ani la 67 de ani.