Președintele Lukaşenko a ordonat din nou astăzi curățarea străzilor de protestatarii care îi cer demisia. Ați scris deja despre repetarea așa-numitului scenariu Ceaușescu, în care dictatorul se agață de putere până în ultimul moment și cedează doar obligat de cei din jurul lui, care vor să își salveze pielea. Către așa ceva ne îndreptăm și la Minsk?

Iulian Chifu: Nu cred, este mult mai complicat. În primul că Aleksandr Lukaşenko a trăit evoluțiile primăverilor colorate din Ucraina și din Georgia, 2003-2004. De asemenea, a văzut ce s-a întâmplat cu Maidanul din 2014. Deși, surpriza sa în momentul în care a fost huiduit și i s-a cerut să plece la uzina de stat de automobile din Minsk arată cumva cu surpriza lui Ceaușescu, dar el știe și a învățat niște lucruri pe care Ceaușescu nu le trăise pînă în acel moment, nici la el, nici de jur împrejurul statelor foste socialiste. Probabil că ieșirea ține într-adevăr de o formulă de negociere și cred că problema principală nu este a UE, cât este a Federației Ruse.

Rusia nu poate nici să ignore ceea ce se întâmplă la Minsk, orice modificare poate duce la un efect de domino și deja are probleme majore la Habarovsk și în tot extremul orient rus, unde lumea este în stradă și contestă puterea lui Putin, ca efect al schimbării guvernatorilor din acele zone. Pe de altă parte, nici nu poate interveni în favoarea lui Lukaşenko direct, pentru că și-ar aliena populația belarusă, care nu este antirusă în stradă, ci este împotriva lui Lukaşenko și a dictaturii sale.

Realizator: Am văzut deja o analiză care spune că, deocamdată, poporul în Belarus nu este împotriva lui Putin, nu are un motiv de a-l contesta pe preşedintele Putin. Dar opțiunea militară pentru Rusia există?
Iulian Chifu: A existat și opțiunea militară, dar, din nou, suntem în situația în care orice tip de anschluss, despre care s-a vorbit, ar însemna alienarea populației, susținerii populației belaruse, care, după cum ați văzut, afișează steagurile belaruse naționaliste, din perioada interbelică și de la începutul existenței Statului Belarus, și orice tentativă de a anexa Belarusul sau de a aplica acel stat comun negociat în alte epoci ar duce, de asemenea, la alienarea populației. Rusia nu poate să aleagă între cele două părți, trebuie să contemple. Dar, pe de altă parte, are o problemă de timp. Trecerea timpului duce la exarcebarea și la vizibilitatea acestor proteste și, deci, la efecte în Rusia însăși asupra propriei populații.

Motivul pentru care cred că în momentul de față, dincolo de declarațiile publice, de susținerile lui Lavrov foarte, foarte agresive, cred că există un tip de canal de negocieri în așa fel încât abordarea celor două părți să se facă cel puțin într-o formulă convenită de Rusia și de Occident, pe un canal care să fie potrivit și care să permită și ca Lukaşenko să intre într-un asemenea dialog, și ca opoziția să aibă încredere în mediatori. Pentru că, și aici, Rusia nu poate să joace un rol de această factură între cele două părți. De aici cred că vom identifica ieșirea și totul ține de populația din Belarus, de capacitatea de a rezista presiunilor din stradă, a represiunilor KGB-ului belarus. Până la urmă, măsura în care există o determinare puternică de a menține greva și de a protesta în stradă este cea care îl face pe Lukaşenko foarte slab și perspectivele sale de a se menține la putere din ce în ce mai reduse.

Realizator: Am văzut reacția Chinei, perfect în linie cu brutalitatea cu care a tratat protestele din Hong Kong: nu interveniți în afacerile interne. Suntem într-o criză pandemică mondială, SUA sunt în an electoral; ce instrumente are comunitatea internațională pentru a promova democrația și stabilitatea într-o zonă care gravitează practic, cum ați explicat, integral în spațiul Kremlinului?
Iulian Chifu: Exact cele pe care le-ați văzut astăzi în reuniunea extraordinară a Consiliului European, adică nerecunoașterea alegerilor, sancțiuni, apeluri pentru eliberarea deținuților politici arestați de către Lukaşenko, apeluri pentru dialog și pentru o soluție rațională, pentru că, până la urmă, în acest context...

Realizator: Vor fi folosite drept devictimizare de către Rusia.
Iulian Chifu: Orice acțiune directă ar fi, într-adevăr, interpretată în varianta Lavrov. Această acțiune nu va exista niciodată, nici în varianta lui Lukaşenko, care și-a pus în alertă armata la frontierele sale occidentale. Deci niciuna dintre aceste variante nu va fi aplicată și îmbrățișată de către Occident, o știm, noi o știm foarte bine, iar discursul lui Lukaşenko nu mai are rezonanță nici față de propriul public, care este în stradă și care îl contestă, și nici față de Moscova, care știe foarte bine că Occidentul nu va tenta nimic în sensul de a pune în pericol sau de a încerca să altereze frontierele sau situația internă din Belarus, alta decât aceea de a sprijini protestele din stradă, care sunt reflectarea voinței popurului belarus.

Realizator: Ați explicat inclusiv de la acest microfon importanța colosală a asigurării coridorului Suwalki, este vorba de fâșia de 70 de km de graniță a Poloniei cu Lituania, dar care poate fi forțată de Belarus pentru a realiza unificarea cu enclava Kaliningrad și a izola astfel Țările Baltice de restul Alianței. Cât de mult contează de fapt acum coridorul Suwalki în această ecuație? Deja ministrul belarus al apărării a întărit prezența în regiune.
Iulian Chifu: E adevărat, a fost acel ordin, cum este și acel ordin de ministru de interne de a elimina orice rezistență și protest din stradă. Sunt manifestări de declin și lipsă de forță, pentur că este foarte clar că aceste ordine nu pot fi aplicate. În niciun caz Belarusul nu are forța și nu va dori, și primul care se va opune va fi Putin și Moscova, ca el să facă o aventură în orice direcție...

Realizator: Ne putem gândi la o fisură în armata belarusă?
Iulian Chifu: O fisură în sensul de a-l contesta, dar este o fisură de natură internă, da? Da, am putea să avem o dată aici și am putea să mai avem un al doilea punct la nivelul Ministerului de Interne, al Miliției din Belarus, pentru că ambele instituții nu vor putea să aplice ordinele care au fost lansate de către Lukaşenko și ambele instituții au un grad de conservare și de cunoaștere suficient de mare pentru a realiza că Aleksandr Lukaşenkonu mai are viitor, indiferent dacă reușește să treacă de acest moment.

Realizator: Și aș vrea să mai comtentați, mai avem un minut, un lucru apărut astăzi poate întâmplător, poate e coincidență: Forțele Navale Britanice și cele ale NATO au escortat nouă nave de război rusești în contextul unei activități crescute în apropierea apelor teritoriale ale Regatului Unit. Este o întâmplare?
Iulian Chifu: Face parte din acțiunile constante ale Federației Rusiei. Ele se întind pe toată zona, în toate mările, Baltică și Marea Neagră sunt cele mai prezente. De data aceasta, probabil au avut o ieșire spre Oceanul Atlantic, în marea liberă, și evident că NATO nu va lăsa ca o grupare de forțe suficient de importantă să treacă singură fără a fi supervizată și însoțită, chiar prin marea liberă, mai ales în zone care sunt apropiate cu țărmul și cu teritoriul statelor membre ale NATO.

Realizator: Și, în fine, care e mișcarea pe care trebuie să o așteptăm în Belarus? Unde trebuie să avem atenția ațintită?
Iulian Chifu: La capacitatea populației de a-și menține mișcările de protest vii și capacitatea muncitorilor de a menține generală. Sunt cele două indicatoare care vor spune, pe termen scurt, dacă într-o perioadă de o săptămână, zece zile Aleksandr Lukaşenko trebuie să plece sau dacă este vorba de o prelungire a acestei agonii încă mai departe un număr de săptămâni, de luni, pentru că credibilitatea și legitimitatea sa oricum sunt pierdute.

(PH)