"Cea de-a doua lecție dată de China Rusiei"

În urmă cu doi ani, China și-a schimbat în principiu strategia economică. Conducerea țării a stabilit cererea internă și activitatea sistemului de inovații național ca principal motor de dezvoltare, iar sectorul de export existent a devenit conturul auxiliar al creșterii economice.

Această nouă strategie, care a primit denumirea de "dublă circulație", a redus dependența economiei chinezești de posibilele restricții la export din partea Statelor Unite și al altor țări importatoare. În același timp, a fost lansat un nou motor economic, bazat pe creșterea consumului intern, inclusiv bunurile și serviciile complexe din punct de vedere tehnologic.

Oficialii ruși refuză în mod tradițional să învețe de la chinezi, explicând acest lucru prin faptul că populația R.P.Chineze este de zece ori mai mare decât cea a Rusiei și prin aceea că mentalitatea chinezilor se deosebește foarte puternic de cea a rușilor. Dar, urmând această logică, Rusia trebuie să renunțe la analiza pe termen lung a vulnerabilităților modelului său economic și să nu se gândească la sursele pe termen lung de dezvoltare a țării.

Între timp, exportul rusesc este la fel de vulnerabil la restricțiile politice externe ca și exportul chinezesc - ajustate, desigur, la diferența de scară. Însă în ultimii doi ani la chinezi a apărut și o altă deosebire importantă: dacă Occidentul va restricționa importul de bunuri și tehnologii chinezești, acestea vor servi la dezvoltarea pieței interne chinezești.

Lucru care se petrece deja: după interzicerea importului de tehnologii chinezești de telecomunicații, China a devenit lider mondial la utilizarea celor mai noi tehnologii în interiorul țării.

Situația Rusiei este în principiu alta. Dacă Europa va reduce importul de gaze rusești, va fi pur și simplu imposibil de compensat această lovitură economică, deși în interiorul țării se menține o imensă cerere nesatisfăcută pentru același gaz natural.

Milioane de cetățeni ruși își încălzesc chiar în acest moment locuințele cu lemne. În țară există chiar și cazane comunale care funcționează pe lemne. Aceasta este realitatea modelului economic rusesc, care este orientat spre exportul de materii prime și pe limitarea veniturilor populației.

Șirul de crize i-au învățat pe oficialii ruși să acumuleze rezerve valutare și în aur. Însă stabilitatea pe termen lung a țării nu depinde de mărimea rezervelor actuale, ci de potențialul de dezvoltare și de extindere a pieței interne; și, de asemenea, de îmbunătățirea condițiilor de viață ale populației țării.

Cheltuielile pentru infrastructura socială și calitatea vieții populației nu sunt mai puțin importante pentru pentru stabilitatea țării decât acumularea de rezerve de stat. Experiența URSS a arătat că o scădere îndelungată a calității vieții duce la pierderea loialității populației.

Cetățenii sovietici au receptat cu destul calm prăbușirea regimului, care nu avea o strategie atractivă și nu asigura creșterea calității vieții. Mulți oficiali contemporani consideră că este corect să se economisească pe medicină, educație sau pe creșterea veniturilor populației.

Dar imposibilitatea de a face tratament sau lipsa unui loc de muncă decent scade, la fel, loialitatea cetățenilor, precum și lipsa bunurilor de larg consum în perioada sovietică. Mai mult decât atât, economiile pe infrastructura socială conduc la exodul populației spre regiuni mai prospere.

Iar acest factor subminează posibilitatea dezvoltării economice pe termen lung a țării. Scade potențialul de menținere a suveranității în regiunile de importanță strategică din estul țării. De asemenea, apar tensiuni în zonele deprimate, unde cetățenii nu pot găsi un loc de muncă decent și nu au posibilitatea să se dezvolte pe deplin.

În anii '70 ai secolului trecut autoritățile sovietice puteau să țină cont de lecția transformării economice chinezești. Astăzi, autoritățile rusești au posibilitatea să țină cont de cea de-a doua lecție chinezească despre importanța creșterii pieței interne și a bunăstării populației.

Traducerea Silvia Nicolau/RADOR.