Ce înseamnă să fii "reformist" sau "conservator" în politica iraniană

Rezultatele finale la alegerile parlamentare din Iran, arată că nici tabăra pro-reformistă nici cea ultraconservatoare nu au obţinut victoria absolută în legislativ. Iranienii au dat un vot de încredere guvernului preşedintelui Rouhani, dar nu unul absolut, pentru că aliaţii preşedintelui nu vor avea o majoritate confortabilă în Parlament.

Echilibrul dintre reformişti şi ultraconservatori arată că iranienii speră la vremuri mai bune dar nu ştiu exact cum şi cine le va aduce, aşa că şi-au împărţit aproape egal voturile între taberele politice.

Important e însă că, în Parlament, ultraconservatorii au pierdut majoritatea. Decisivi pe viitor vor fi parlamentarii independenţi, dar mulţi dintre ei au intrat în cursa electorală cu sprijinul reformatorilor, aşa că e de presupus că vor vota în sprijinul politicilor guvernului Rouhani.

Între legea islamică și separarea religiei de politică

Dar, peisajul politic iranian este foarte complicat. De exemplu, ceea ce numim tabără reformistă, este un melanj de politicieni cu grade diferite de intenţie reformatoare. Sunt conservatori moderaţi, ca preşedintele Rouhani dar şi aşa numiţii liberali, care susţin şi idei radicale pentru Iran, ca separarea religiei de politică.

Apoi, în rândurile celor numiţi „reformişti” sau „reformatori” apar şi conservatorii care susţin deschiderea economică dar nu şi o relaxare în domeniul libertăţilor sociale şi al drepturilor femeilor.

La fel, în tabăra ultraconservatoare, sunt radicali care susţin în continuare că Iranul este autosuficient şi nu trebuie să colaboreze cu Occidentul dar şi ultraconservatori care înţeleg rostul dialogului cu Europa, dar nu pot digera sub nicio formă comunicarea cu SUA.

Dacă în Europa de exemplu, victorie înseamnă să ai majoritatea, nu la fel e în Iran, în acest caz. Ce face din acest scrutin o victorie pentru reformişti e că au revenit cu adevărat în Parlament, care până acum fusese dominat fără drept de apel de ultraconservatori, care au dat bătăi de cap guvernului Rouhani.

Acordul nuclear: turnesolul politicii iraniene

De fapt, politicienii iranieni se definesc, nu atât prin termenii reformator, conservator, ori conservator moderat, radical sau ultraconservator, pe care îi folosim noi cei din presă pentru că e mai simplu de relatat.

Ei se plasează diferit pe scala politică în funcţie de temă, de subiect. De exemplu, la alegerile de acum, taberele s-au conturat astfel: susţinătorii şi opozanţii acordului nuclear.

Cei care s-au opus ferm acordului, au pierdut, cei care au susţinut înţelegerea cu marile puteri, chiar dacă au criticat guvernul că a cedat prea mult, au căpătat noi mandate parlamentare. Deci iranienii au votat nu atât ideologiile cât poziţiile pe tema acordului şi pe ce poate însemna el adică deschidere economică, mai ales.

În ce priveşte Consiliul Experţilor, şi aici este o relativă egalitate între reformişti şi conservatori. Nu e clar cine va domina instituţia pentru că există un număr important de aleşi care au candidat atât pe lista electorală a reformiştilor, cât şi pe cea a ultraconservatorilor, deci se prefigurează viitoare negocieri şi mutări dintr-o tabără în alta.