Ce înseamnă pentru Ucraina tancurile occidentale

Chiar dacă Olaf Scholz nu o spune, trimiterea de tancuri Leopard 2 marchează un punct de cotitură în războiul din Ucraina. O dată din punct de vedere militar, întrucât tancurile avansate sunt cea mai puternică armă pe care o armată de uscat o are la dispoziție. Dar mai cu seamă din perspectivă politică și psihologică, scrie Der Spiegel.

Însuși cancelarul german și-a explicat reținerea inițială afirmând că Vestul nu trebuie să devină parte la război. Scholz considera că trimiterea de tancuri Leopard 2 reprezenta un pas dincolo de prag. Oricine va păși pe calea aceasta, avertiza el, riscă să vadă războiul extinzându-se la vecinii Ucrainei și Germania.

Dar Scholz s-a răzgândit acum. Prin livrarea a 14 tancuri Leopard 2, tipul de tancuri pe care se bazează armata germană, Berlinul își extinde asistența militară pentru Kyiv. N-ar trebui să i se reproșeze cancelarului că a adoptat noua poziție doar după o analiză atentă. E un lucru bun că poporul german are impresia că conducătorul său nu a luat această decizie după o deliberare superficială.

În definitiv, Scholz a luat decizia corectă, și acest lucru e ceea ce contează. Și aliații vor trimite tancuri, inclusiv SUA. Vestul dorește ca Ucraina să câștige acest război. Cu toate că Scholz a refuzat până acum să rostească propoziția respectivă, acesta e mesajul din spatele opțiunii de a trimite tancuri Leopard 2A6, una dintre cele mai avansate mașinării de luptă ale epocii moderne.

Un astfel de armament poate răsturna situația în favoarea Ucrainei. Armele combinate sunt considerate a fi cheia războiului modern. Vehiculele de luptă ale infanteriei germane Marder, deja promise Ucrainei, pot fi utilizate la capacitate maximă doar în combinație cu un tanc Leopard 2. Ceea ce nu garantează victoria Ucrainei, dar schimbă efectiv situația militară: trupele ucrainene nu vor mai fi limitate doar la defensivă împotriva atacurilor rusești. Vor avea capacitatea de a porni în ofensivă.

În cel mai pozitiv scenariu, Ucraina va reuși să-și recucerească teritoriile ocupate, poate chiar și Donbas și Crimeea. Aceasta era considerată până acum o linie roșie de multe guverne occidentale, îngrijorate că Putin, strâns cu ușa, ar putea acționa din disperare. Dar ceea ce pare o intensificare a războiului ar putea fi de fapt un pas crucial în direcția încheierii lui.

După cum se prezintă lucrurile acum, Putin nu are motive pentru a negocia. Obiectivele războiului său nu au fost încă atinse. Rusia e într-o poziție mai bună decât Ucraina pentru a purta un război îndelungat de uzură, întrucât are o populație de trei ori mai mare, un potențial militar apreciabil, iar pentru Putin nu contează câteva zeci de mii de morți în plus sau în minus.

Tancurile avansate nu împiedică negocierile, ci stabilesc condițiile în care acestea se vor desfășura

A refuza să-i acorzi Ucrainei noi ajutoare înseamnă să prelungești războiul indefinit - cu toate victimele și suferința presupuse de acest fapt. Putin nu-și va revizui poziția decât dacă e amenințat de înfrângere. Tancurile avansate nu împiedică negocierile, ci creează condițiile în care acestea se pot desfășura.

Încă nu e posibil să fie anticipate condițiile în care ar putea avea loc negocieri și nici posibilul lor deznodământ. Va fi nevoie de multă abilitate politică pentru a se pune capăt acestui război prin negocieri. Deocamdată, problema de rezolvat este să se creeze condițiile care pot face posibile negocierile.

Dar cât de departe sunt dispuse să meargă Europa și SUA? În parlamentul federal german, Bundestag, au fost avansate deja propuneri de a i se trimite Ucrainei avioane militare. De ce nu și submarine pentru atacarea flotei ruse din Marea Neagră?

Sunt întrebări legitime. Dar nu există vreun motiv pentru a le da răspunsuri în pripă. Susținătorii Ucrainei ar trebui să-și mențină deschise toate opțiunile, cu excepția utilizării propriilor soldați și a armelor nucleare. Până acum Putin a ținut Occidentul cu sufletul la gură prin ambiguitatea lui strategică [nucleară - n.trad.]. Acum a venit momentul să răsturnăm situația.

Două lucruri vor fi esențiale în următoarele săptămâni și luni. Guvernul german trebuie să-și îndeplinească obligațiile cât mai rapid cu putință. I-o datorează Ucrainei. Le-o datorează și partenerilor săi, dintre care nu puțini au dubii în privința voinței și fermității Berlinului. Acesta e prețul pe care Scholz îl plătește pentru atitudinea lui expectativă.

Săptămâna trecută cancelarul a lansat un apel din Bundestag către poporul german: „Aveți încredere în mine”. Dar pentru acest lucru Scholz va trebui să-i explice mai bine publicului îngrijorat de ce consideră el acum că e bine să facă un lucru pe care-l socotea prea riscant în urmă cu numai câteva luni.

În caz contrar, el nu va face altceva decât să confirme impresia generală că întotdeauna sfârșește prin a face ceea ce îi cer alții să facă. Iar acesta e un lucru periculos pe termen lung.

Articol de Ralf Neukirch

Traducere: Andrei Suba/RADOR.