"Ce înseamnă NATO pentru lume"

Săptămâna viitoare, liderii celor 32 de țări ale NATO se vor întâlni la Washington, D.C., pentru summitul celei de-a 75-a aniversări a Alianței. Ei vor sărbători 75 de ani de unitate între Europa și America de Nord – unitate care a protejat pacea transatlantică, democrația și prosperitatea. Dar mai mult decât o sărbătoare, summitul va fi o oportunitate de a lua decizii care contează pentru viitorul a un miliard de persoane din Europa și America de Nord, scrie Foreign Affairs.

Astăzi, securitatea lor este în joc. Când președintele rus Vladimir Putin a trimis tancuri în Ucraina, în februarie 2022, a început cel mai sângeros conflict din Europa de după cel de-al Doilea Război Mondial, spulberând pacea pe continent și creând tulburări pe scena globală.

Zi de zi, el intensifică și mai mult acest război. Nu numai că rachetele rusești țintesc continuu cetățenii, orașele și infrastructura critică a Ucrainei, dar Kremlinul se angajează și într-o campanie coordonată de acte ostile împotriva țărilor NATO – inclusiv sabotaj, atacuri cibernetice și dezinformare. În tot acest timp, Moscova continuă să amenințe cu armele nucleare.

Putin nu arată vreo intenție de a pune capăt acestui război prea curând și este din ce în ce mai aliniat cu alte puteri autoritare, inclusiv China, care doresc să vadă Statele Unite eșuând, Europa fracturată și NATO clătinându-se. Acest lucru arată că, în lumea de astăzi, securitatea nu este o chestiune regională, ci una globală. Securitatea Europei afectează Asia, iar securitatea Asiei afectează Europa.

Acestea sunt provocări mari, care necesită decizii îndrăznețe, și asta vor aborda liderii alianței la summitul NATO. Începând de acasă, ne vom întări propriile apărări pentru a ne menține populațiile în siguranță.

De asemenea, ne vom consolida sprijinul pentru Ucraina și vom lucra în cooperare cu partenerii noștri din zona Indo-Pacific pentru preocupările noastre comune de securitate. Rezultatul va fi o NATO și mai puternică – gata să răspundă provocărilor de astăzi, pe termen lung.

O Alianță mai mare și mai bună

Scopul principal al NATO nu este acela de a lupta, ci de a preveni războiul. Aceasta este ceea ce Alianța a făcut cu succes timp de trei sferturi de secol, chiar și în unele dintre cele mai periculoase perioade ale Războiului Rece, când erau sute de mii de trupe sovietice pregătite de luptă la granițele NATO.

Experiența ne-a învățat că modul cel mai bun de a preveni orice atac este să ne asigurăm că descurajarea rămâne credibilă și că apărarea noastră este puternică. Cu alte cuvinte, cel mai bun mod de a menține pacea este să fim pregătiți pentru război.

Sfârșitul Războiului Rece a redus tensiunile în Europa, dar anul 2014 a marcat un punct de cotitură pentru securitatea transatlantică. În urma anexării ilegale a Crimeii de către Rusia și a destabilizarii estului Ucrainei, NATO și-a reluat atenția asupra misiunii sale principale de descurajare și apărare. Alianța a început cea mai semnificativă transformare în apărarea colectivă dintr-o generație.

A făcut un pas înapoi de la operațiunile majore din afara granițelor sale și s-a reorientat pe o apărare mai puternică în interior - cu mai multe forțe mai bine pregătite, în toate domeniile. NATO s-a pregătit mai bine pentru concurența durabilă cu China, inclusiv prin reducerea dependențelor dăunătoare și creșterea protecției infrastructurii sale critice, materialelor strategice și lanțurilor de aprovizionare.

Astăzi, NATO este mult mai puternică. Armatele Alianței sunt mai bine pregătite și mai bine echipate. Avem o jumătate de milion de soldați pregătiți (de desfășurare rapidă) în toate domeniile – terestre, maritime, aeriene, spațiale și în spațiul cibernetic – gata să apere orice aliat NATO, în orice moment.

Ei se antrenează pentru a lucra împreună prin exerciții ample și solicitante, cum ar fi exercițiul Steadfast Defender de anul acesta, pentru care trupele nord-americane au traversat Atlanticul, deplasându-se prin Europa și exersând cu forțele europene – implicând aproximativ 90.000 de soldați în total.

De asemenea, țările NATO investesc mai mulți bani în securitatea lor. Din 2014, bugetele apărării tuturor statelor membre au crescut. Numai în acest an, aliații europeni și Canada și-au crescut cheltuielile pentru apărare cu 18% – cea mai mare creștere de la sfârșitul Războiului Rece.

Când am devenit secretar general al NATO, în 2014, doar trei aliați cheltuiau două procente din PIB pentru apărare: Grecia, Regatul Unit și Statele Unite. Când Putin și-a lansat invazia pe scară largă în Ucraina în februarie 2022, încă erau mai puțin de zece aliați care atingeau obiectivul.

Anul acesta, 23 de aliați sunt la sau peste două procente. Europa și Canada au intensificat cu adevărat cheltuielile. Statele Unite nu poartă singure povara securității comune a Alianței.

Pentru a fi clar, NATO nu își întărește apărarea pentru a provoca război. Face asta pentru a proteja pacea. Nu văd niciun risc iminent de atac militar împotriva unei țări NATO, pentru că descurajarea realizată de Alianță funcționează. Toată lumea a văzut ce riscă Alianța dacă lasă garda jos. Fiind mai puternici, rămânem într-o mai mare siguranță.

Alianța se ridică la înălțimea așteptărilor

De la invadarea pe scară largă a Ucrainei de către Rusia în februarie 2022, statele NATO au trimis un ajutor militar semnificativ pentru a ajuta Ucraina să se apere împotriva agresiunii ruse. Acest sprijin a făcut o mare diferență pe câmpul de luptă.

Inițial, mulți se așteptau ca războiul să fie scurt și Kyivul să cadă în mâinile Rusiei în câteva zile, iar Ucraina în câteva săptămâni. În schimb, ucrainenii au fost puternici. Cu sprijinul NATO, ei au luptat cu curaj pentru țara și libertatea lor - recâștigând peste jumătate din teritoriul pe care rușii îl ocupaseră și împingând înapoi Flota rusă de la Marea Neagră. Acest succes le-a permis să reînceapă exportul de cereale ucrainene pe piețele mondiale.

Au existat întârzieri semnificative în acordarea ajutorului, care au avut consecințe grave pe câmpul de luptă. Luni de zile, Statele Unite nu au putut să adopte un nou pachet de ajutoare, iar europenii nu au reușit să livreze muniție la capaacitatea pe care o promiseseră.

Am fost martor la asta când am fost la Kyiv în aprilie, unde președintele ucrainean Volodimir Zelenski mi-a explicat cum Ucraina a fost devansată și nu a putut doborî rachetele și dronele rusești. De atunci, lucrurile s-au schimbat.

Aliații NATO de pe ambele maluri ale Atlanticului au făcut noi anunțuri semnificative, inclusiv un pachet de 60 de miliarde de dolari din partea Statelor Unite, pentru a furniza muniția și apărarea antiaeriană de care Ucraina are nevoie atât de urgentă.

Realitatea, însă, este că, pentru ca Ucraina să învingă, NATO trebuie să facă mai mult – și mai repede. În acest scop, la summitul de la Washington, aliații vor conveni ca NATO să conducă coordonarea asistenței și instruirii în materie de securitate pentru Ucraina. Acest lucru va face ca sprijinul Alianței să fie cu adevărat transatlantic și va reduce povara Statelor Unite, care în prezent preiau conducerea.

Această schimbare are, de asemenea, sens, având în vedere că 99% din sprijinul militar vine deja de la membrii NATO, aproximativ jumătate din Statele Unite și cealaltă jumătate din Europa și Canada. De asemenea, mă aștept să cădem de acord asupra unui angajament financiar, pentru a oferi Ucrainei predictibilitatea de care are nevoie.

Vrem să clarificăm că suntem angajați pe termen lung. Cu cât sprijinul nostru pentru Ucraina este mai puternic, cu atât mai repede Putin își va da seama că nu ne poate zădărnici eforturile, și cu atât mai repede se poate termina acest război.

Întărirea sprijinului nostru nu face din NATO parte în acest conflict. Alianța nu urmărește confruntarea cu Rusia. Dar am susținut și vom continua să facem tot ce ne stă în putință pentru a sprijini dreptul fundamental al Ucrainei la autoapărare, așa cum este consacrat în Carta ONU.

În aceeași barcă

În cele din urmă, la summitul de săptămâna viitoare, NATO va aprofunda legăturile cu partenerii săi globali, în special din zona Indo-Pacific. Aștept cu nerăbdare să-i întâmpin pe liderii Australiei, Japoniei, Noii Zeelande și Coreii de Sud la Washington.

Va fi a treia oară când aceste țări participă la un summit NATO: o mărturie a legăturilor noastre tot mai mari și a intereselor comune. Împreună, vom face față autoritarismului, vom susține regulile globale și vom proteja valorile noastre democratice, acum și în viitor. Ne vom baza pe cooperarea practică prin proiecte emblematice privind Ucraina, cibernetica, dezinformarea, noile tehnologii și producția industrială de apărare.

NATO este o alianță a Europei și Americii de Nord și așa va rămâne. Dar provocările cu care ne confruntăm sunt internaționale. Războiul din Ucraina demonstrează clar acest fapt. Rusia ar fi incapabilă să susțină acest război fără sprijinul prietenilor săi autoritari din Asia. Iranul și, respectiv, Coreea de Nord, oferă Rusiei drone mortale și obuze de artilerie în schimbul tehnologiei și proviziilor militare rusești.

La rândul său, Beijingul oferă sprijin critic efortului de război al Moscovei. În mod public, președintele chinez Xi Jinping vrea ca lumea să creadă că el face eforturi pentru pace. În particular, însă, el alimentează conflictul trimițând Rusiei tehnologii de ultimă generație, cum ar fi semiconductori și microelectronică, pe care Moscova le folosește pentru a produce rachete, tancuri și avioane.

În același timp, Xi dorește să mențină relații bune cu Occidentul pentru a evita sancțiunile și pentru a menține fluxul comercial. Dar el nu le poate avea pe amândouă. La un moment dat, sprijinul Chinei pentru războiul ilegal al Rusiei trebuie să aibă un cost.

Summitul de la Washington oferă NATO șansa de a-și arăta încă o dată unitatea și determinarea. Provocările cu care se confruntă NATO sunt prea mari pentru ca o țară să le abordeze singură – chiar și pentru Statele Unite, cea mai mare putere a lumii.

Statele Unite au un sfert din economia mondială, dar laolaltă, aliații NATO au jumătate din economia mondială și jumătate din puterea militară. Împreună, descurajarea noastră este mai credibilă, sprijinul nostru pentru Ucraina este mai constant, iar cooperarea noastră cu partenerii externi este mai eficientă.

Putin și Xi se opun cu fermitate NATO, deoarece reprezintă lucrul de care se tem cel mai mult: libertatea de a-și alege propriul destin. Ei urăsc Alianța pentru că are ceea ce ei nu au: o mare putere în unitatea a 32 de țări aliate. În timp ce liderii acestor țări se vor îndrepta spre summitul de la Washington, săptămâna viitoare, ei va trebui să se pregătească pentru o lume din ce în ce mai periculoasă. Nu singuri, ci împreună, într-o NATO puternică.

Comentariu de JENS STOLTENBERG, Secretar General al NATO

Traducerea: RADOR RADIO ROMÂNIA.