Ce diferenţe sunt între greva francezilor şi cea a germanilor
În topul european al greviştilor, Franţa domină categoric, dar pe plan mondial campioni sunt canadienii. Uneori, şi germanii fac grevă, dar tot "nemţeşte".
Articol de Răzvan Stancu, 28 Octombrie 2010, 11:24
Amploarea şi desfăşurarea protestelor din Franţa au fost privite cu uimire de către germani, spune BBC.
Şi angajaţii feroviari din Germania au făcut grevă în această săptămână, dar este un eveniment mai rar şi nu a avut o asemenea amploare, de obicei acţiunile sunt axate pe problema salariilor.
De obicei, germanii declanşează greva când negocierile de lungă durată intră în impas.
Astfel, grevele sunt diferite faţă de cele din Franţa, unde acestea au şi ramificaţii politice.
Potrivit Federaţiei Europene a Angajaţiilor, aproximativ 30 la sută din angajaţi sunt înscrişi în sindicate în Italia, Marea Britanie şi mai puţini în Germania, dar mai mult decât în Franţa care are un procent de 9 la sută.
În ultimii cinci ani, Franţa a pierdut în mod constant mai mult de 100 de zile de muncă pe an prin greve pentru fiecare 1000 de angajaţi.
Germania are un procent foarte mic, de sub patru zile pentru 1000 de angajaţi, conform ultimelor rapoarte.
În Marea Britanie sunt 19 zile pierdute pentru 1000 de angajaţi.
Canada este lider mondial al grevelor
Totuşi Canada este cea mai activă ţară în ceea ce priveşte grevele, depăşind Franţa cu mult.
Potrivit Organizaţiei Internaţionale a Muncii, în 2005 Canada a pierdut 303 zile de muncă pentru fiecare 1000 de angajaţi în comparaţie cu 151 în Franţa.
În 2009, Canada a pierdut în total 2,2 milioane de zile lucrătoare prin greve, în schimb Franţa, care are o populaţie aproape dublă, a pierdut aproximativ 1,4 milioane zile de muncă.
Cauza pentru care această ţară a devenit lider mondial al grevelor poate fi şi faptul că o parte a economiei canadiene cum ar fi mineritul a cunoscut o mare extindere.
A avut loc o creştere a salariilor din acest domeniu, fapt ce a determinat ca industriile mai slab plătite cum ar fi cea constructoare de maşini să încerce să ţină pasul.
Potrivit expertului canadian în relaţii industriale, Stuart Jamieson, "problema salarizării diferite este cauzată de creşterea economică instabilă care a provocat conflicte industriale”.
Cu alte cuvinte, sindicatele miniere încearcă să obţină o mare parte a profitului în timp ce sindicatele din afară mineritului încercă să obţină ceea ce au deja minerii.
În Canada grevele sunt cauzate de problema salarizării nu de probleme politice.
În contrast, în Franţa, zilele de muncă sunt pierdute prin mari greve care nu conţin cereri de creştere salarială imediată.
Este dificil de comparat ţările în funcţie de motivele care au dus la declanşarea grevelor.
În Marea Britanie spre exemplu, grevele sunt interzise cu excepţia celor îndreptate împotriva propriilor patroni ai greviştilor, greve bazate pe probleme foarte specifice.
Anul 1930 a influenţat Germania
Consecinţele colapsului economic din anul 1930 au schimbat modul de abordare în Germania, fiind preferat dialogul în faţa protestelor radicale.
Negocierile se fac prin lucrări de consiliu, iar greva este utilizată cu moderaţie.
Analiştii au ajuns astfel să facă o distincţie între grevă şi revoltă. Greva e declanşată de nemulţumirile salariale, în vreme ce revolta vizează nedreptatea şi injustiţia.
