Canalul Istanbul, „cale alternativă de intrare în Marea Neagră”

Jamestown Foundation din Washington a oferit baza de discuţie pentru o temă readusă în actualitate acum de preşedintele Turciei, Erdogan: perspectiva construirii unei căi alternative de intrare în Marea Neagră, aşa-numitul Canal Istanbul, care se doreşte să fie construit în doi ani.

Se pun o mulţime de întrebări încă: cine îl va finanţa - zece miliarde de dolari (se intrevăd ca posibilităţi Qatarul, Republica Sud-Africană, poate şi China), cine va avea voie să navigheze prin el? Va fi permisă trecerea navelor militare? Şi de aici: se vor aplica asupra Canalului Istanbul prevederile Acordului de la Montreaux din 1936, care limitează accesul şi aflarea în Marea Neagră al navelor militare?

Mitat Celikpala, prorector la Universitatea Kadyr Hash din Istanbul, a explicat importanta Acordului de la Montreaux de turci, un fel de, o confirmare a statututlui suveran al Turciei, o chestiune de mândrie naţională. Bine, dar prevederile Acordului de la Montreaux se aplica şi viitorului Canal Istanbul, care pare a fi mai degraba un canal comercial? Mai ales că deplasamentul permis pare sa fie insuficient pentru nave militare. Şi totusi, am întrebat eu, prevederile Convenţiei de la Montreaux se extind şi asupra acestui posibil canal?
Mitat Celikpala: Te joci cu prevederile Convenţiei Montreaux în privinţa acestor nave civile - şi pe urmă nimeni nu mai ştie cum vor reacţiona ruşii şi alţii în privinţa acestui mod de implementare. Şi atunci, va începe discutarea respectării Convenţiei de la Montreaux, ceea ce în Turcia sau unor grupări din Turcia nu le convine. Ei nu vor să discute aplicarea Convenţiei de la Montreaux sau orice temă apropiată, pentru că ei consideră că acestea sunt relaţionate. Mai mult decât atât, un proiect cum este Canalul Istanbul este o investiţie enormă, cu condiţii stricte. Şi atunci, cine plăteşte factura? Contribuabilul turc. Asta e o mare preocupare.

Problema se discută, dar pentru mulţi adepţi ai diferitelor orientări politice, să pui în discuţie Acordul de la Montreaux este egal cu a pune în discuţie statul turc secular republican. Avem ceva istorie, experienţă, backgorund: trebuie să înţelegem de ce anumiţi oameni sau anumite grupări sunt împotriva punerii în discuţie a Acordului de la Montreaux. Sigur că toţi sunt conştienţi de capacitatea şi de puterea Turciei ca putere locală, dar repercusiunile sunt imense şi extrem de ramificate: trebuie să ţii cont de echilibrul cu Rusia în Caucaz, în Siria, în Irak, în estul Mediteranei. Acum şi în Ucraina. Preşedintele Zelenski a fost aici şi Erdogan şi ministrul apărării au vorbit despre faptul că noi susţinem integritatea teritorială şi suveranitatea Ucrainei. Le livrăm nişte drone, cum am livrat şi în Azerbaidjan. Autorităţile ucrainene folosesc dronele în Donbas şi asta creează îngrijorare Rusiei. Toate problemele sunt intercorelate şi dacă atingi un subiect în anumite circumstanţe ajunge să depăşească şi capacitatea şi capabilitatea Turciei. Trebuie să reacţionezi în Libia, în Siria, în Nagorno-Karabah, în Marea Neagră şi în Ucraina şi pot ajunge toate la dimensiuni nebănuite.

Realizator: Conexiunile geopolitice sunt, ca întotdeauna în Bizanţ, o pânză de păianjen. Iată cum le descrie Mathew Bryza, un diplomat de carieră american, care a lucrat mult în zona caspico-caucaziană pe probleme de hidrocarburi. A fost ambasador al SUA în Azerbaidjan.
Mathew Bryza: Turcia este relevantă în lume acum, - cel puţin în Washington - dacă poate constrânge agresitvitatea Rusiei în Marea Neagră. Dacă nu poate face asta, nu are valoare pentru NATO. Astfel încât, admiralii turci, care sunt îngrijoraţi că Rusia se enervează, greşesc. Ei greşesc. Privii la ce s-a întâmplat în Georgia în 2008. Rusia a invadat-o. A anexat de facto Osetia şi a ocupat Abhazia, deci, peste 20% din teritoriul Georgiei. Preşedintele de atunci al Franţei, cred că era Sarkozy, a scris un editorial în "Washington Post" în care spunea: "E rău ce se întâmplă în Rusia, a invadat Georgia, dar vom reacţiona dacă Rusia va face ceva împotriva Ucrainei". Saakashvili, fostul preşedinte al Georgiei, a spus cam în acelaşi timp: ''Dacă s-a întâmplat în Georgia, la rând este Crimeea". Amandoi au avut dreptate, dar Sarkozy vroia să spună: "Hai să nu antagonizăm Rusia".

Rusia este cât se poate de agresivă în Marea Neagră. Daca stăm deoparte şi vom fi îngrijoraţi că o deranjăm, va dori să muşte mai mult, şi mai mult şi toate forţele pe care le-a masat în regiune Putin va avea posibilitatea să le folosească, dacă nu va fi clar că Rusia nu va reuşi sa dezbine Turcia de celelelate ţări NATO şi nu va foloisi teama noastră de a nu antagoniza cumva Rusia, ca să nu cumva să nu provocăm un răspuns răutăcios al Rusiei. Ceea ce vreau sa spun este ca da, navele militare vor continua sa circule prin Bosfor şi Dardanele şi va exista un circuit comercial prin Canalul Istanbul, dar dacă nu există o modalitate de creştere a rezistenţei NATO în Marea Neagră, tensiunea va creşte. Dacă nu suntem gata să spunem Rusiei: "Opreşte-te"- şi mă refer la statele riverane Mării Negre de membri NATO şi partenere NATO - gândiţi-vă ce se poate întâmpla în statele baltice, unde evenimentele riscă să înceapă să se întâmple. Sunt multe chestiuni, foarte complexe, care vin dupa formula: "Hai să nu antagonizăm Rusia".