Biserica Ortodoxă din Italia îi ajută pe românii afectaţi de cutremur

Bilanţul oficial al victimelor cutremurului din provincia Rieti a rămas la 292 de persoane decedate, însă între timp au mai fost găsite două corpuri neânsufleţite, iar un tânăr italian a murit în Spitalul din Pescara. Nimeni nu mai spune nimic, sau poate nu se vrea ca acest seism să pară mai grav decât cel de la L'Aquila din 2009 când au murit 309 persoane. Dacă s-ar mai căuta s-ar mai găsi încă zeci de corpuri pe sub dărâmături şi nu atât la Amatrice, cât în satele din împrejurimi unde nimeni nu a avut timp să intervină, spun asta chiar localnicii care abia acum încep să realizeze cine lipseşte.

Dacă în urmă cu 10 zile Amatrice era plină de medici, pompieri, echipe de intervenţie, acum nu mai este nimeni. Doar voluntarii de la Protecţia Civilă sau de la Crucea Roşie care se ocupă de sinistraţii din corturi.

Cetăţenii trebuie să se adapteze la condiţiile de acum. Viaţa de cort zi şi noapte cu alte persoane în interior şi cu puţine lucruri la îndemână şi la un pas de anotimpul rece nu este deloc uşoară. Şi cetăţenii români din zonă au fost afectaţi de acest cutremur. 11 morţi, printre care şi un copil de doar 10 ani. Un altul însă a rămas fără părinţi după ce mama româncă iar tatăl italian au murit striviţi. Copilul a scăpat pentru că nu era acasă. În noaptea tragediei a dormit la un prieten în altă localitate. Poveştile tuturor sunt dureroase.

Cum greul va veni peste câteva luni, când ajutoarele vor fi mult mai puţine, episcopul ortodox român din Italia Prea Sfinţitul Siluan a început deja o coordonare a celor 230 de parohii româneşti din Peninsulă care să se implice când le vine rândul în sprijinirea cu tot ce este nevoie a conaţionalilor sinistraţi.

Episcopul ortodox, Prea Sfinţitul Siluan: "Da, încercăm să ne împlinim rolul de mamă a creştinilor noştri. Acesta este rolul Bisericii, să fie ca o mamă grijulie cât poate ea cu mijloacele pe care le are faţă de propriii ei fii, cu atât mai mult când aceştia suferă. Şi pe de o parte i-am plâns şi ne rugăm pentru cei adormiţi, ne rugăm pentru mângâierea şi liniştirea familiilor lor, dar e normal să ne ocupăm şi mai departe de cei care au rămas aici. Unii dintre ei au continuat să lucreze chiar de a doua zi după cutremur şi continuă să lucreze pentru a-şi câştiga necesarul pentru familie. Alţii chiar au pierdut nu numai locuinţa în care aveau o găzduire, în care aveau o chirie, ci au pierdut cum este cazul familiei Herobor care a pierdut casa pe care tocmai cu multă trudă şi cu mult sacrificiu şi-au putut-o cumpăra şi pe care încercau să o pună la punct că de bunăseamă nu şi-au cumpărat o vilă în care să poată locui imediat şi să poată să-i asigure un spaţiu adecvat celei de-a treia fetiţe pe care o au de o lună de zile. Duminică a împlinit o lună de zile. Deci este normal să încercăm să stăm alături de ei şi să continuăm să le fim alături şi atâta timp cât vor mai petrece în corturi, dar după cum se ştie vremea se înrăutăţeşte şi totuşi intrăm în toamnă, altitudinea aici este de aproape 1000 de metri. Să le fim alături acum şi mai ales să le fim alături după ce sprijinul de la Protecţia Civilă şi de la instituţiile care sunt prezente aici pentru a-i susţine pe sinistraţi se va retrage. Şi atunci e foarte important să fim alături de ei până la capăt, până când ajută Domnu să-i vedem întorşi la casa lor aici sau în altă parte, cum vor decide dânşii".