”Bine ați venit în iadul de la Bakmut”

La Chasiv Yar, un oraș aflat între Bakmut și Kramatorsk, militarii care au luptat în cel mai fierbinte loc al frontului din Ucraina se regrupează și predau misiunea batalioanelor care urmează să intre în zona de operații, iar poveștile cu care au venit de acolo vorbesc despre moarte, distrugere și suferință. Cineva scrisese pe un perete Bine ați venit în iadul de la Bakmut, iar locotenent - colonelul Yaheda mi-a spus că locule Acela e, într-adevăr, un infern.

În primul rând vreau să spun că militarii noștri care se întorc sunt extrem de obosiți, sunt copleșiți de emoții, de cele văzute acolo, de moartea camarazilor. Resimt toate aceste lucruri, dar țin neapărat să ajungă din nou acolo, pentru a îndeplini misiunile pentru care sunt trimiși, să-i alunge pe inamici de pe teritoriile noastre. Așa și este, dacă există iad, el este acolo.

Laki are 30 de ani și a luptat timp de trei luni la Bakmut. L-am găsit pe holul strâmt al adăpostului subteran pe care îl împărțea cu ceilalți luptători, și mi-a spus cum e orașul despre care vorbește întreaga lume.

Bakmutul este, în primul rând, o cetate, și am opus și opunem rezistență până la final. Au fost folosite foarte multe forțe pentru a putea rezista. Este un exemplu pentru întreaga lume despre ce se poate întâmpla cu civilii, cu militarii, dar Bakmutul este și un exemplu al atrocităților comise de ruși, care sunt agresorii noștri – cum se comportă cu soldații noștri, dar și cu soldații lor, cum se comportă cu populația pașnică. Cel mai greu este să urmărești cum îi pierzi pe cei din jurul tău, să vezi cum se distruge orașul, cum îl șterg de pe fața pământului, dispare complet. Nu înțelegem pentru ce luptă acei oameni, pentru ce au venit la noi, ei nu luptă pentru teritoriu, nu știu pentru ce luptă. Vedem ce fac, cum își bat joc de proprii soldați, decedați: am avut cazuri când am constatat că pentru a ne provoca spânzurau de copaci cadavrele soldaților lor morți, noaptea, și noi vedeam prin dispozitivele de vedere pe timp de noapte. Își creau poziții sub corpurile lor și de acolo trăgeau spre noi, ca să ne angajăm în luptă.

Oleh e locotenent și are acasă o fetiță a cărei zi de naștere va fi în curând. Mi-a povestit că a luptat în tranșee, în adăposturi improvizate sau sub cerul liber, iar cel mai greu a fost să își vadă camarazii uciși.

Este greu să transmiți prin cuvinte ce înseamnă Bakmutul. Acolo nu există loc viu. Orice poziție este complet distrusă, din temelii. Nu mai există nimic, tot pământul arde, din cauza tirului de artilerie, din cauza trupelor de ocupanți. Este foarte greu să transmiți prin cuvinte. Toate subunitățile noastre, toți militarii ucraineni și populația civilă, sunt încrezători în victorie. Din acest motiv, refacerea răniților e una foarte rapidă: ei vor din nou să vină și să țină piept invaziei inamicului, zădărnicind ofensiva lor și grăbind îndepărtarea lor de pe pământurile noastre.

Luptele continuă la Bakmut, dar și în avanposturile orașului, iar forțele venite în sprijin au rolul de a opri înaintarea armatei ruse și de a consolida pozițiile defensive existente. Între timp, cei care au luptat pentru trei luni acolo au parte de o perioadă de refacere, alte batalioane luându-le locul.