Armata, "cheia viitorului politic" al Egiptului

Armata Egiptului deţine acum, după mai bine de două săptămâni de proteste la adresa preşedintelui Hosni Mubarak, cheia viitorului politic, social şi regional al uneia dintre cele mai influente ţări din spaţiul islamic.

Zecile de mii de egipteni care au cerut în stradă demisia preşedintelui şi au refuzat orice variantă de compromis pe această temă au încheiat săptămâna în sărbătoare.

În plină atmosferă euforică, au apărut deja îngijorări legate de faptul că armata a preluat puterea, legate mai ales de faptul că armata ar putea să păstreze puterea definitiv.

În mod constant, în toate comunicatele care au venit de la Consiliul Suprem al Forţelor Armate Egiptene, au fost asigurări conform cărora armata nu vrea decât să respecte dorinţa poporului, să asigure legitimitatea civilă pe care o doreşte poporul, iar că întreaga situaţie este numai una de tranziţie, până când vor fi posibile alegeri prezidenţiale.

Îngrijorările au venit în special din zona partidelor politice, pentru că oamenii de pe stradă s-au declarat cu totul încrezători în intenţiile bune ale armatei.

Oamenii ne-au explicat că în fiecare familie egipteană există cel puţin un membru care este militar, fie în rezervă, fie activ, iar egiptenii au o foarte mare încredere în armată şi în capacitatea ei de a asigura securitatea ţării şi de a pune mai presus de orice interesul naţional.

Însă o parte dintre liderii partidelor politice de opoziţie au început deja să ceară, în frunte cu laureatul Premiului Nobel pentru Pace Mohamed ElBaradei, predarea cât mai rapidă a puterii în zona civilă, în zona partidelor civile, pentru a evita ca Egiptul să ajungă aşa cum a fost până acum câţiva ani Turcia, o ţară cu regim militar.

Opoziţia din Egipt este divizată

Partidele de opoziţie nu par să aibă aceeaşi viziune despre ce urmează să se întâmple, care va fi viitorul Egiptului.

Cu toţii sunt de acord că vor democraţie, însă fiecare are o accepţiune diferită despre asta. Partidele nu sunt unite.

În legătură cu această predare de putere, există aici o nuanţă care va determina cu siguranţă viitorul Egiptului, pentru că, potrivit constituţiei egiptene, atunci când un preşedinte îşi dă demisia, există obligaţia ca alegeri prezidenţiale să fie organizate în termen de 60 de zile.

Dar aici este o nuanţă, preşedintele Hosni Mubarak nu şi-a dat demisia; preşedintele Hosni Mubarak a transferat puterea Consiliului Supremal Forţelor Armate.

Aşadar, va fi foarte greu pentru constituţionaliştii egipteni să stabilească legal ce urmează să se întâmple.

Chiar dacă preşedintele a transferat armatei toate atribuţiile sale, armata totuşi nu poate să modifice Constituţia, pentru că tot în legea fundamentală este scris că anumite atribuţii ale preşedintelui nu pot fi transferate sub nicio formă.

În continuare este aşteptat Consiliul Suprem al Forţelor Armate Egiptene, cu un anunţ privind procedurile şi regulile care vor guverna Egiptul în perioada de tranziţie de acum înainte, oricât ar dura aceasta, şi urmează să fie anunţată dizolvarea parlamentului, demiterea guvernului.

Un lucru este sigur, armata va conduce ţara împreună cu şeful Curţii Constituţionale egiptene.