Anul 2009, relansarea relaţiilor Rusiei cu SUA

Rusia va rămâne dependentă de exportul de materii prime şi, mai ales, de energie şi, aşa cum au confirmat evenimentele din acest an, îşi va promova cu maximă insistenţă interesele în acest domeniu.

Au demonstrat-o războiul gazelor cu Ucraina, care a dus la suspendarea timp de peste două săptămâni a livrărilor spre Europa, şi accelerarea realizării marilor proiecte în domeniul infrastructurii de transport de energie, inclusiv a gazoductelor North Stream şi South Stream, împotriva scăderii pieţei gazelor şi a reducerii puternice a veniturilor Gazprom-ului.

Anul 2009 a marcat relansarea relaţiilor Rusiei cu SUA şi reluarea relaţiilor cu NATO. Resetarea relaţiilor ruso-americane, anunţată de noua administraţie de la Casa Albă, a devenit posibilă după ce preşedintele Obama a renunţat la amplasarea scutului antirachetă în Polonia şi Cehia, proiect căreia Moscova i s-a opus cu vehemenţă.

Eliminarea acestui factor iritant a deschis calea spre negocierea Tratatului ruso-american în domeniul dezarmării nucleare, tratat ce urmează să înlocuiască actualul Tratat START 1, expirat la începutul lui decembrie. Totuşi, în pofida declaraţiilor optimiste, Moscova şi Washingtonul nu au reuşit să încheie tratatul în acest an, aşa cum şi-au propus cei doi preşedinţi.

După întâlnirea Medvedev-Obama de luna aceasta, de la Copenhaga, s-a decis reluarea negocierilor în luna ianuarie, fără, însă, ca cei doi lideri să fixeze un termen pentru încheierea lor.

Pe de altă parte, Moscova a primit cu rezerve ideea noului scut antirachetă propus de Administraţia Obama, ce şi-a maleabilizat doar parţial poziţia în problema presiunilor în problema Iranului, admiţând, totuşi, posibilitatea că va putea susţine înăsprirea sancţiunilor dacă Teheranul nu va răspunde adecvat la cererile comunităţii internaţionale privind programul său nuclear.

Relaţiile Rusiei cu NATO, suspendate după războiul ruso-georgian de anul trecut, au traversat o perioadă dificilă, prima reuniune la nivel ministerial a Consiliului NATO-Rusia având loc abia în luna decembrie.

Vizita la Moscova a noului secretar general NATO, Anders Fogh Rasmussen, care a urmat la scurt timp, a arătat deschiderea ambelor părţi pentru reluarea cooperării, însă Kremlinul a lăsat fără răspuns, cel puţin unul imediat, solicitarea Alianţei privind o mai mare implicare a Moscovei în susţinerea logistică a operaţiunilor din Afganistan.

Relaţiile Rusiei cu Uniunea Europeană, afectate, şi ele, de criza din Caucaz, dar şi de criza ruso-ucraineană a gazelor, au bătut pasul pe loc.

Noul acord de bază rămâne în faza de discuţii, singurul semn de reviriment înregistrându-se la sfârşitul anului, când Moscova şi Bruxelles-ul au convenit asupra unui mecanism de avertizare timpurie pentru prevenirea crizelor în domeniul livrărilor de energie.