Alegeri pentru Adunarea Naţională, în Franţa

După ce acum aproape două luni şi-au ales preşedintele, francezii sunt chemaţi din nou la urne pentru a vota o nouă Adunare Naţională. Un scrutin crucial pentru preşedintele Emmanuel Macron, care speră ca partidul său şi formaţiunile aliate să reuşească să obţină majoritatea în legislativ, pentru a-şi putea pune în aplicare programul cu care a fost reales pentru un nou mandat de cinci ani.

Reporter: Franţa are parlament bicameral, însă acum au loc alegeri numai pentru Adunarea Națională, Senatul fiind ales separat, după reguli distincte și având atribuții diferite.

Aproape 6.300 de candidați se află în competiție pentru cele 577 de fotolii ale Adunării Naționale a Franței, intențiile de vot ale alegătorilor îndreptându-se în special către patru forțe politice, după cum indică sondajele de opinie.

La egalitate, cu 27 - 28%, sunt două blocuri politice, partidul prezidențial și aliații săi, avându-l portdrapel pe președintele Emmanuel Macron și Noua Uniune Populară Ecologistă și Socială, alianța partidelor de stânga, reunite în jurul liderului stângii radicale, Jean-Luc Mélenchon, clasat al treilea la alegerile prezidențiale din aprilie.

Extrema dreaptă, condusă de Marine le Pen, este creditată cu aproximativ 20% în primul tur, iar republicanii, dreapta tradițională, sunt cotaţi cu 11% din voturi.

Absenteismul este principala necunoscută a zilei. Sondajele prevăd o prezență de sub 50%.

Spre deosebire de alte tipuri de scrutin, participarea la vot contează foarte mult la legislative, întrucât pentru a se califica în turul doi, un candidat trebuie să obțină cel puțin 12,5% din totalul alegătorilor înscriși pe listele electorale ale circumscripției și nu din voturile exprimate.

Tipul de scrutin parlamentar francez, uninominal în două tururi, predispune la răsturnări de situație în turul secund, de peste o săptămână.

Proiecțiile sondajelor pentru turul al doilea dau câștigător polul prezidențial, care ar obține o majoritate absolută la limită, urmat de stânga reunită, care ar deveni principala forță de opoziție.