Ahmadinejad învins de ayatollahul Khamenei

Alegerile aduc o schimbare importantă pe scena politică iraniană, pentru că Majlis-ul va fi dominat de aşa numiţii „principialişti”, ultraconservatori loiali liderului suprem ayatollahul Ali Khamenei, care se opun politicilor preşedintelui Ahmadinejad.

Liderul Suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei, a repurtat o victorie indirectă asupra preşedintelui Mahmud Ahmadinejad, după ce, rezultatele parţiale ale scrutinului parlamentar arată că tabăra sa a obţinut 75% din locurile în Majlis - parlamentul de la Teheran.

Dar, asta nu înseamnă că politica Iranului în ce priveşte programul nuclear se va modifica, pentru că, la fel ca Ahmadinejad, liderul suprem consideră că este dreptul Iranului, în baza Tratatului de Neproliferare Nucleară, de a desfăşura un program nuclear.

În Republica Islamică, scrutinul s-a desfăşurat, cu emoţii şi o impresionantă desfăşurare de forţe, pentru că au fost primele alegeri de după protestele din 2009, declanşate de rezultatul controversat al scrutinului prezidenţial, care i-a adus unui nou mandat lui Mahmud Ahmadinejad.

Un preşedinte rebel

Ahmadinejad a ieşit de ceva vreme din graţiile liderului suprem, după ce a încercat să obţină tot mai mult control asupra centrilor de putere din republica islamică şi a intrat în conflict deschis cu fostul legislativ.

Forţele loiale lui Ahmadinejad au demarat o adevărată mobilizare pentru a obţine un număr cât mai mare de parlamentari favorabili preşedintelui, inclusiv printr-o campanie de numire a unor oameni de încredere în funcţiile publice locale, dar eforturile lor au fost zadarnice - noua componenţă a Majlis-ului va fi şi mai problematică pentru preşedinte decât înainte.

Ahmadinejaad versus Khamenei

Chiar şi sora preşedintelui Ahhmadienjad, Parvin, şi-a pierdut locul în parlament, în urma scrutinului.

Întreaga luptă electorală s-a dus strict între ultraconservatori, fie ei de partea lui Ahmadinejad ori de a lui Khamenei.

Reformiştii au boicotat alegerile, dar oricum nu ar fi avut nicio şansă să primeasă undă verde de la Consiliul Gardienilor Revoluţiei, şi să poată candida pentru cele 290 de locuri ale Majlis-ului.

Consiliul Gardienilor Revoluţiei este instituţia care are drept de veto asupra candidaturilor la toate tipurile de alegeri, în Iran.

Conservatorii loiali liderului suprem consideră eretică, prea mult naţionalistă şi prea puţin islamică, ideologia promovată de Ahmadinejad.

În presa apropiată de tabăra conservatorilor, credinciosul musulman Ahmadinejad este văzut, paradoxal, ca un reformator deranjant, în sensul că greutatea ideologică a trecut în zona naţionalismului şi abia apoi urmează fibra islamică.

Autorităţile au avansat cifre impresionante de participare la scrutin, aproximativ 64% dintre cetăţenii cu drept de vot, ca să demonstreze că regimul islamic se bucură de susţinere populară, însă există indoieli seriose, în lipsa unor observatori independenţi, că iranienii ar fi fost foarte interesaţi de alegerile parlamentare.

Iranienii au părut mai degrabă prinşi în dezbaterea declanşată de câştigarea Oscarului pentru cel mai bun film străin, de pelicula „O despărţire”, o poveste despre divorţ şi exodul tinerilor din Iran, teme mult mai aproape de iranieni decât cele dezbătute oficial în campania electorală.

Realitate şi propagandă

În general Oscarul pentru filmul „O despărţire” a fost pentru iranieni pretextul să îşi verse din nou nemulţumirea pe internet, să explice că nu le pasă de temele oficiale electorale, că nu îi interesează exportarea revoluţiei islamice ori soarta palestinienilor, sau înfrângerea Israelului.

Dincolo de propagandă, paradoxul este că filmul, s-a lovit de cenzura republicii islamice, pentru că are ca subiect divorţul şi plecarea tinerilor din Iran.

Deşi divorţul este descurajat de autorităţi şi dificil de obţinut, chiar şi în cazuri de violenţă domestică, el este legal posibil.

Rata divorţurilor a crescut în ultimii ani în Iran, la fel exodul tinerilor, care ar face totul să plece, în cazul femeilor, inclusiv să se căsătorească cu orice străin.

Nu e de mirare că iranieni s-au regăsit în filmul „O despărţire” mai degrabă decât în realitatea electorală marcată de exemplu de un discurs al comandantului miliţiilor islamice de voluntari care i-a felicitat pe iranieni pentru prezenţa mare la urne, cu câteva zile înainte de data alegerilor.