A devenit America o oligarhie?

Mişcarea de ocupare liberă a Wall Street este doar un exemplu din multele tensiuni care apar între super-bogaţii Americii şi cei "99 la sută", precizează cei de la Der Spiegel.

Experţii susţin că SUA a intrat acum într-o secundă "Epocă de Aur", dar una în care administratorii fondurilor speculative i-au înlocuit pe baronii petrolului şi ucid visul american.

La început mişcarea de ocupare liberă a Wall Street din New York se lupta cu ridicolul. Erau priviţi ca neavând vreo şansă şi că ar fi incapabili să lupte împotriva adversarilor lor, bancherii de pe Wall Street şi managerii financiari, deşi erau intelectuali şi oameni care aveau cunoştiinţe economice.

"Suntem cei 99 la sută" a fost strigătul care s-a auzit în continuu din gura protestatarilor care se află în acest moment în cea de-a şaptea săptămână de când protestează pe străzile din Manhattan.

Şi surprinzător ei au lovit în esenţa problemelor Americii cu exact această frază.

Ei au reprezentat astfel dezvoltarea inegală a societăţii ce s-a produs în SUA în ultimul secol.

Cei suficienţi de norocoşi să aparţină acelui 1%, format din super-bogaţi, stau pe o parte a decalajului, iar restul de 99% stau pe de altă parte.

Este o dezvoltare atât de profundă şi de revoluţionară încât a lovit cel mai puternic stat din lume chiar la bazele sale.

Chiar şi pentru o ţară care a acceptat mereu extremele opuse ca parte a identităţii sale, prăpastia dintre cei super-bogaţi şi restul de 99 la sută a crescut mult prea vast.

De altfel, cei mai bogaţi 400 de americani deţin mai mult decât 150 de milioane de americani împreună din societatea "de jos".

Aproape două treimi din activele nete private sunt concentrate în mâinile a cinci la sută dintre americani.

În comparaţie, în Germania, cei cinci la sută din clasa cea mai bogată a statului deţin mai puţin de jumătate din activele nete.

În 2009, în timp ce SUA se confrunta cu dizponibilizări în masă, numărul de milionari a crescut însă foarte mult.

Astfel dacă te uiţi la rapoartele făcute în întreaga lume, până şi CIA a ajuns la concluzia că diferenţa de bogăţie este mult mai mare în SUA decât în ţări precum Tunisia sau Egipt.

A doua "Epocă de Aur"

Într-o carte publicată în anul 2010, oamenii de ştiinţe politice Iacov Hacker şi Paul Pierson au discutat despre această "hiperconcentrare a câştigurilor economice înspre cei de sus", fenomen ce a mai existat în SUA în secolul al XX-lea atunci când magnaţii industriali cum ar fi John D. Rockefeller, Andrew Carnegie şi JP Morgan au dominat stratul superior al societăţii.

Scriitorul Mark Twain a inventat expresia "Epoca de Aur" pentru a descrie această perioadă de creştere rapidă, un moment în care imaginea exterioară luxuasă a Americii masca de fapt şomajul ridicat, sărăcia şi societatea ruptă în două.

Cadrele didactice văd această dezvoltare ca având consecinţe grave asupra dezvoltării economice a ţării.

"Marea diferenţă între această Epocă de Aur şi cea precedentă este lipsa relativă de proteste", a declarat istoricul Gary Gerstle.

"În prima Epocă de Aur străzile erau inundate cu mişcări de protest", a mai spus istoricul.