150 de ani de învățământ în limba română în Franța!

150 de ani de învățământ în limba română în Franța! Se întâmplă la Institutul Național de Limbi și Civilizații Orientale INALCO din Paris, unde o echipă mixtă de profesori de origine română, dar și francezi, predau limba română și elemente de civilizație românească.

Studenții formează un adevărat mozaic: sunt de toate națiile, au curiozități și interese diverse....

Studiul limbii și civilizației românești la Paris i se datorează lui Émile Picot, secretar al prințului Carol Întâi, în anii 1860 și ulterior reprezentant diplomatic al Franței la Timișoara.

Sosit foarte tânăr la București, el a fost imediat fascinat de originalitatea locului, a învățat repede românești, și-a făcut
prieteni, iar în 1875, deschidea primul curs de limba română, la Paris.

Îmbogățit și adaptat continuu, cursul este, astăzi, o bună opțiune pentru studenții de la INALCO, cărora li se propune un ciclu complet de studii - licență, master și doctorat – precum și specializări în afaceri și relații internaționale, comunicare și formare interculturală, predarea limbilor străine, prelucrare digitală.

Șeful catedrei de română de la INALCO, profesor universitar Alexandru Mardale, crede în viitorul învățării limbii și civilizației românești la Paris.

Publicul s-a schimbat mult, în timp. Primii înscriși - dacă ne uităm la arhive - sunt aproape în exclusivitate francezi.

De atunci, au apărut și alți străini care voiau să învețe limba română, dar și din ce în ce mai mulți vorbitori de română din diaspora, copii de descendenți din a doua sau a treia generație de imigranții de origine română, care vin să-și descopere o parte din origini, să-și completeze cultura cu noțiuni de istorie de literatură de civilizație.

Cecile Folschweiller, conferențiar la catedra de română INALCO, care este franțuzoaică, mărturisește că, la început, avea mari emoții, mai ales că printre studenți se aflau și vorbitori nativi:

Limba aceasta eu am învățat o ca pe o limbă străină și sigur că nu le știu pe toate! Dar, poate că pot să explic niște probleme pe care le am avut eu când am învățat și poate acesta este avantajul meu.

De fapt, predau puțin limba română, predau mai mult traducere din română în franceză, țin și cursuri de istoria literaturii, de geografia României și a Republicii Moldova. Cursurile de literatură, istorie și geografie se țin în limba franceză, pentru că sunt deschise și altor studenți.

Maria-Mercedes este spaniolă, trăiește la Paris, iar recent a făcut o nouă pasiune, limba română:

Am început încet-încet, pentru că mi-am dorit să am o nouă activitate, eu sunt profesoară de spaniolă. Am îndrăgit imediat limba română, pot spune că am învățat destul de repede, vorbesc și franceza, sunt tot limbi latine, sunt mulțumită de cum mă descurc.

Mi-a plăcut mult această deschidere către o zonă geografică necunoscută pentru mine, am descoperit literatura, autori minunați din perioada interbelică și o literatură feminină, pe care o apreciez. Am vizitat apoi România, mi-au plăcut mult țara și oamenii.

-Ați putea să le spuneți ceva românilor în românește?
Fost student, Maxim este francez și arată cu mândrie că se poate descurca destul de bine într-o
conversație în limba română:

Întotdeauna m-au interesat limbile din partea de est a Europei. La început, m-am apucat de limba letonă, pentru că era o limbă cam rară și după aia erau și cursuri de limba română și era asemănătoare cu franceza. Mi-a plăcut foarte tare limba română. Erau la modă și piesele (trupei) Ozon, ”Dragostea din tei”, ascultam și îmi plăceau foarte tare. Așa a început și mai durează de 15 ani, să zicem

Laure Hinckel a ajuns în România, pentru prima dată, la începutul anilor 90; s-a întors în Franța hotărâtă să învețe limba română, a fost studentă la INALCO, iar, astăzi, este o traducătoare neobosită de literatură română în limba franceză.

Ea a tradus aproape toate cărțile lui Mircea Cărtărescu, iar la începutul acestei luni, a fost recompensată cu Marele premiu al orașului Arles pentru traducerea lui ”Theodoros”, cel mai recent roman al scriitorului român.

Laure Hinckel nu crede că inteligența artificială și noile tehnologii vor face să dispară traducătorii și respinge ideea că nu va mai fi util să învățăm o limbă străină:

Ce-ar însemna prietenia între Franța și România dacă nu am fi în stare să vorbim unii în limba celuilalt? Caracterul, să zicem, spumos al unui discurs, cum să nu ne dăm seama că această bogăție a limbii și a relațiilor și a imaginarului și a creației umane nu pot fi transmise decât cu un creier uman?

Întrucât studiul limbii române s-a restrâns foarte mult în Franța, dispărând dintre limbile străine propuse în învățământul pre-universitar, Institutul Național de Limbi și Civilizații Orientale rămâne un loc privilegiat pentru toți cei care doresc să ne cunoască limba și cultura.

La fel de important, copiii românilor din diaspora, educați în Franța, au ocazia să-și perfecționeze aici cunoștințele de limbă, istorie, geografie, artă, pentru a nu-și pierde rădăcinile.