Salvarea băncilor, "fără bani de la contribuabili"
Comisia Europeană lansează o propunere legislativă menită să evite folosirea banilor publici pentru salvarea băncilor cu probleme. Criza băncilor i-a costat pe contribuabili 37% din PIB-ul european.
Articol de Carmen Valică, Bruxelles, 06 Iunie 2012, 15:59
Criza în care se află sistemul bancar din 2008 şi până acum i-a costat pe contribuabilii europeni 4.500 de miliarde de euro, adică 37% din PIB-ul european.
Este vorba despre ajutoare de stat, deci bani publici, aprobate de Comisia Europeană.
Acestor bani li se adaugă pierderile cauzate de crizele bancare dintre 2007 şi 2010, estimate de FMI la 1.000 de miliarde de euro, adică alte 8% din PIB-ul Uniunii Europene.
Cifrele sunt argumente invocate miercuri de Comisia Europeană la lansarea unei propuneri legislative menite să evite pe viitor folosirea banilor publici pentru salvarea băncilor cu probleme.
Dacă va fi aprobată de parlament şi de statele membre, propunerea va oferi autorităţilor naţionale instrumente de intervenţie încă de la primele semne de criză.
Ajutorul acordat până acum băncilor e descris de Comisia Europeană drept fără precedent şi, deşi a fost, cel mai probabil, necesar pentru evitarea unor tulburări grave pe pieţele financiare, nu ar trebui să se repete.
Sectorul financiar ar trebui să nu mai aibă nevoie de bani publici
Sectorul financiar ar trebui să fie suficient de stabil pentru ca banii publici să nu mai fie necesari.
"Nu mai vrem să fie contribuabilul cel care plăteşte. Băncile trebuie să plătească pentru bănci. Trebuie să întrerupem legătura dintre crizele bancare şi finanţele publice", a spus comisarul pentru piaţa internă şi servicii, Michel Barnier.
În mod concret, sectorul financiar ar urma să contribuie la constituirea unor fonduri care pot fi accesate în caz de criză.
O parte a pierderilor ar fi suportate de acţionari şi creditori.
Propunerea introduce un sistem, de la prevenire şi pregătire a unor planuri concrete de acţiune în caz de criză până la aşa-numitul moment al rezoluţiei, descris de Comisie drept restructurarea unei instituţii bancare astfel încât operaţiunile de bază să poată continua, stabilitatea financiară să nu fie afectată şi măcar o parte, dacă nu întreaga instituţie să fie salvată.
Operaţiuni, transferate către o entitate temporară
Autorităţile naţionale ar avea la dispoziţie pârghii pentru a lua măsuri categorice, cum ar fi vânzarea unei părţi a unei bănci fără a fi nevoie de acordul acţionarilor.
Operaţiunile ar putea fi transferate către o entitate temporară.
De exemplu, aşa-numita bancă-punte, un instrument adoptat şi de Bucureşti drept soluţie în cazul unei crize a filialelor din România ale băncilor greceşti.
Mai mult, documentul propus prevede existenţa unor mecanisme de cooperare între autorităţile naţionale în cazul prăbuşirii unui grup bancar transfrontalier, iar fondurile înfiinţate în fiecare ţară cu bani de la instituţiile financiare se vor putea împrumuta între ele.
Documentul e considerat un pas important pentru ceea ce ar dori, de fapt, Comisia Europeană - o uniune bancară europeană care să presupună un mecanism unic de garantare a depozitelor, o autoritate unică europeană de intervenţie în cazul unei crize, reglementări comune, şi nu naţionale, pentru supravegherea băncilor.
Problema rămâne cea a consensului.
Toate statele membre ar trebui să fie de acord cu propunerea, iar interesele diferite pot duce la blocaje în negocieri.
Potrivit experţilor care au lucrat la redactarea propunerii, Comisia se străduieşte de aproape trei ani să pună bazele unei altfel de funcţionări a sistemului bancar.
Consultările cu statele membre ar sugera că sunt toate de acord cu esenţa propunerii.
Rămâne de văzut dacă vor apărea sau nu modificări.
