Profesor Adrian Mitroi, ASE: Nimic nu completează educația financiară

"Apel matinal" - Realizatori: Daniela Petrican și Cătălin Cîrnu

Mulți români aflați în dificultate apelează la împrumuturi de la bănci, dar și de la Instituții Financiare Nebancare, fără să știe clar condițiile sau riscurile. Recent, Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor a aplicat amenzi de 1,47 de milioane de lei unor Instituții Financiare Nebancare, IFN-uri, unde au fost identificate practici contrare legislației, precum dobânzi excesive, clauze înșelătoare, dar și comisioane ilegale.

Problemele apar chiar și în documentația contractuală, iar mulți clienți nu sunt informați complet, ori tratează cu superficialitate implicațiile. Ce trebuie să știm dacă suntem în căutarea unui credit obținut rapid, aflăm de la invitatul 'Apelului matinal', Adrian Mitroi, profesor de finanțe comportamentale la Academia de Studii Economice. Bună dimineața!

Bună dimineața!

Domnule profesor, înainte de toate, ca să știm cu toții, care este diferența între o bancă și un IFN?

Este mare. Unde nu ajunge banca, banca știți ce pretențioasă este, îți ia toate facturile tale, vorbim de persoane fizice, tot istoricul tău de credit, toate eventual micile probleme pe care le-ai avut, și îți face o evaluare și atunci s-ar putea să nu te califici la criteriile acestea foarte stricte. Banca este reglementată foarte strict de către BNR. IFN-urile sunt și ele tot reglementate de BNR, dar au o viață ceva mai relaxată din punctul ăsta de vedere. Dar astăzi nu poți să nu fii așa-zisul client bancabil. Salariul îți intră pe cont, deci banca știe foarte bine despre periodicitatea salariilor tale, despre cum îți plătești din contul acela datoriile și așa mai departe. IFN-ul nu are acces la aceste date și atunci îți face o favoare, când tu ai fi foarte greu de împrumutat de la bancă sau foarte puțin sau ar dura foarte mult, timpul contează în ecuația asta, atunci IFN-ul apare acolo care, evident, îți va face o ofertă atât de atrăgătoare și de ușor de obținut, încât ești tentat să uiți că trebuie să și plătești. Legea este destul de... noul format al legii de ajutor, la ce spuneați mai devreme, însă, ca orice lucru în viață, dacă vrei ceva și dacă pare prea ușor de obținut, probabil va fi foarte greu de plătit. Așa că trebuie mare grijă în relația cu aceste IFN-uri, Instituții Financiare Nebancare, cum le spune numele.

Tocmai acest lucru voiam să vă întrebăm: cum ar trebui să fie orientate opțiunile noastre înainte de a alege?

Așa. Ca să vă răspund corect ar trebui să vă pun două întrebări: cât de serios ați fost ca și client până acum cu banca și asta este foarte important, pentru că m-ați întrebat și dacă v-aș răspunde direct așa, v-aș spune că pentru mine un IFN ar fi secundară, o alegere secundară. Aceasta este prima observație. Și doi, această grijă imediată pe care trebuie să o ai, ea trebuie să fie, o singură dată să se întâmple. Pentru că, dacă devine obișnuință și nu înțelegi,... Vă dau un exemplu, 1% pe zi, care sună foarte, foarte de speriat, sună a camătă. Dacă o compui, ce înseamnă această compunere? Știți, cu depozitele noastre la bancă, dacă lași pe 3 luni de zile și spui băncii, "știți că bifez acolo cu capitalizare". Dacă nu te duci la bancă şi nu doreşti dobânda aceea, banca ia procentul de impozit care este pe dobândă, 10 sau respectiv 16%, îţi ia acest impozit și banii, restul care rămân, îi pun la depozitul inițial. Și următorul depozit care urmează este deja cu un pic mai mare. Și această compunere transformă o dobândă - să vă dau un exemplu: să zicem că dobânda este 12% pe an, și tu ai un depozit pe 3 luni. Împarți 3 luni, este a 4-a parte dintr-un an. Împarți 12 la 4 și ai 3%, deci tu știi că ai 3% pe cele 3 luni. Asta este dobânda pe care o primești pe cele 3 luni. Dacă lași bănuții aceștia și se compun și atunci vei avea 4 perioade, deci 4 dobânzi primite în decursul anului, și dobânda, de exemplu, dacă tu ți-ai depune banii cu 12% la fel și dacă ai luat credit cu 12%, s-ar compune în favoarea băncii, dobânda ar fi ceva mai mare de 12%. Acest 1% de care vă spuneam, să nu fie prea complicat, închipuiți-vă că dacă l-ai compune pe același mecanism de care vă povesteam, el ajunge pe, nici nu vreau să vă spun cât este pe an, sper să nu se gândească nimeni la un credit de IFN-ul pe an, dar pentru o lună ajunge cam la 35%. Deci mia aia de lei, vă dați seama, trebuie să dai 1.350 de lei înapoi. Cât de important trebuie să fie banii ăștia, cât de urgentă și de esențială este această nevoie a ta încât să o faci și atunci înseamnă că ar trebui să te ferești cât poți de mult, cât poți de mult; și acum vin acasă la mine, și închid această idee, și vă spun că te-aş sfătui să fii foarte atent și să încerci să te ferești cât poți de situațiile acestea limite și să ai un card de credit, mai ales, chit că este considerat un instrument financiar periculos. Noi avem chiar cercetări foarte serioase la finanțe personale și în care avem o concluzie teribil de interesantă și vreau să mi-o criticaţi, cardul de credit este instrumentul celor mai săraci cu un nivel mic de economisire. Culmea culmilor, că ai crede ca este exact invers. Mai bine ai un card de credit, îl ții pentru cheltuielile importante, pentru plata unei consultații, de exemplu, scumpe la medic, de exemplu, și vei plăti în următoarea perioadă, dar măcar plătești la bancă, o dobândă probabil la jumătate, pentru că banca știe despre tine că ești un bun platnic, nu ai nicio factură. Atenție, ei sunt o întreagă echipă acolo care te vizionează. Banca, fiscul, furnizorii de utilități, toată lumea știe de tine și împart între ei această informație; și, atunci, cu cât ești mai serios și îți plătești facturile, dacă nu ai bănuții aceia cash, îi plătești cu cardul de credit, ai un cont de internet banking, nu te costă mai nimic, plătești cu cardul de credit, ai o perioadă de grație, IFN-ul nu îți dă, vă dați seama, vă spunem...

IFN-ul, practic, pe fiecare zice, trece, îți mai adaugă, asta trebuie să pricepem.

Sigur. Deci 35%, pe când la bancă ai avea 55, aproape două luni de zile în care nu ai plăti înapoi, ai grația asta, și după aia plătești 10%. Într-adevăr, nu este mică și este destul de ridicată dobânda la bancă, la ce mai ai de plătit, ați înțeles. Ai tras, ai plătit o factură de 1.000 de lei, să zicem, vine o factură teribilă, să zicem, pe 3 luni de regularizare la curent și peste 55 de zile începi să plătești la bancă câte 10%, câte 100 de lei, da? Ai avea în principiu timp, inclusiv dobânda, ai avea în principiu 10 luni de plătit, da? Și dobânda, la fel pe principiu de mai devreme, s-ar cumula și ajunge și la bancă un 20% plus, dar oricum, dacă plătești în avans, nu primești, de exemplu, penalizare, cum ai primi la IFN-uri, nu trebuie să plătești comision de risc, nu trebuie să plătești de administrare și așa mai departe. Deci, concluzia la toate explicațiile astea, un pic prea profesoriale, dar merită. Educația financiară este cel puțin la fel de importantă ca și cea de trecere pe trecerea pietoni. Trebuie să știi și să fii atent că sunt banii tăi, și cum întorci la supermarket un borcănaș de dulceață pe toate părțile, să vezi cât este pe kilogram, ce este la competiție, cât de atenți suntem noi la achizițiile noastre și cât de risipitori suntem la acest gen de cheltuieli financiare. În concluzie, face parte din peisajul modern, însă financiar, al lumii financiare, însă dacă e atât de ușor de obținut, înseamnă că este greu de plătit înapoi.

Exact, cred că ați punctat decisiv. E nevoie, uneori, să împrumuți bani, mergem pe credit card, de care aminteați, dar apropo de dobânzile excesive, de clauzele înșelătoare, de comisioanele pe care le-au descoperit cei de la Autoritatea pentru Protecția Consumatorilor. Credeți că amenzile reprezintă o soluție reală sau trebuie mers poate mai departe spre reglementare și mai ales spre educația financiară despre care se tot vorbește, că ar trebui introdusă inclusiv la nivelul copiilor care încep școala?

Da, da, și facem eforturile astea, să știți, împreună cu BNR, împreună cu ASF. Noi, profesorii ne-am antrenat în toate astea și este o adevărată încântare să povestesc tinerei generații, dar care sunt atât de isteți și cu Inteligență Artificială în telefoane, deja știu jumătate din răspunsuri și te pun de multe ori la încercare, să vădă cât ești de la zi cu toate lucrurile astea. Tânăra generație, punem noi sau nu presiune pe ea, într-adevăr, superficial, dar își manifestă acest interes, pentru că vede - aici o să-mi comentați - vede pe internet proveștile de succes și că s-ar putea ajunge foarte ușor la bogăție și la tot ce își dorește și ce vede acolo. Nu e adevărat. Lucrurile acelea sunt doar decupate dintr-o realitate care este foarte puțin probabilă. Și atunci, exercițiul de educație financiară, aveți dreptate, transparență, aveți dreptate, amenzile, probabil că e un mesaj foarte bun, dar știți cine plătește în cele din urmă și impozitele mai mari și amenzile, știți cine este la plată în final, tot clientul într-un fel sau altul, că așa este capitalismul, mai ales acesta financiar. Nimic nu completează, să știți, educația financiară. Pe de altă parte, este absolut foarte greu, chiar și dacă ești temă, să înțelegi contractele acelea care sunt neverosibile, complicate. Vă dați seama că ai echipe acolo, ai roboți inteligenți care scriu contractele alea, greu de interpretat. Legea are câteva lucruri de bază, foarte bune. Nu trebuie să plătești, de exemplu, dublu, să nu depășească dublul sume împrumutate și asta limitează, într-un fel, această dobândă și, deci, dobânda aceea anualizată, de care vă spuneam DAE - Dobânda Anuală Efectivă. Pentru că acolo, în această dobândă, este compunerea asta de care vă spuneam. Mai sunt comisioanele, sunt toate cifrele astea băgate și vă dădeam un exemplu, cum ea ajunge la 1% cam 35%. Nici nu vreți să facem calculul ăsta 35% pe lună, să vă spun ce ordin de mărime, dacă ai un scenariu de genul ăsta, pe un an întreg, pe un an întreg este 3.600, ca să vă faceți o idee.

Da, uriaș.

Vai de mine. Nici vorbă să ajungi acolo. Sfatul meu este să faci un efort. Cu cât ești mai sărăcuț, cu atât trebuie să pui mai mulți bani deoparte, cu atât trebuie să faci efortul de educație. Îți faci un internet banking, stai pe internet și înveți principiile de acolo, îți faci un card de credit, ești foarte gospodar cu cardurile tale, cu plățile, facturile plătite la timp, cu cardul de credit poți să faci asta și singura ta grijă va fi acest card de credit, când intră salariul soției, intră tot acolo pe cardul ăsta de credit, mai pui și tu din salariul tău, plătești, dacă poți, anticipat și încet, încet vei reuși să-ți mobilizezi ambiția, energia intelectuală, să știi un pic de finanțe. Că dacă nu știi, îți este foarte greu astăzi.

Cumpătare și echilibru, în primul rând. Acum ca să zâmbim, depinde cine deține cardul de credit sau nu cine îl deține, pe numele cui este, cine îl folosește, soțul sau soția.

Da, dar scurt așa, un sfat, că avem această dilemă, să știți, la finanțe personale, cardul de credit este al familiei. Fiecare are bănuții lui separat, dar cheltuielile de familie se fac pe card de credit. Amândoi au parolă acolo, amândoi știu pe telefon ce plăți se fac, sunt pentru utilitățile și necesitățile imediat ale familiei, ca să nu fii nevoit să apelezi la un IFN, dacă poți.

Mulțumim pentru această lecție de educație financiară, până la urmă. Mulțumim că ați alături de noi. Invitatul 'Apelului matinal' a fost Adrian Mitroi, profesor de finanțe comportamentale la Academia de Studii Economice./editor Florin Lepadatu/