Olanda, perspective economice sumbre

Olanda, cel mai important partener al Berlinului în ceea ce priveşte promovarea disciplinei bugetare în Europa, are probleme economice.

Într-un articol din ediţia în engleză, publicaţia germană Der Spiegel scrie că economia odată exemplară a Olandei se confruntă cu datorii imense şi cu un colaps al preţurilor pe piaţa imobiliară.

O casă care în urmă cu şase ani a costat 430 de mii de euro s-ar revinde astăzi cu 60 de mii de euro.

Preţurile au scăzut continuu după falimentele bancare din Statele Unite, din 2008-2009, scrie publicaţia.

Olanda se confruntă cu o criză imobiliară care până în prezent a afectat doar Statele Unite şi Spania.

Începând cu anul 1990, băncile au acordat împrumuturi de miliarde pentru achiziţionarea de locuinţe, fără a se asigura că cei care le solicită au suficiente garanţii pentru a le înapoia.

În loc să îşi plătească împrumuturile, oamenii au depus o parte din bani în fonduri de investiţie, sperând că vor obţine profit.

Ulterior, ei au început să spere că valoarea propietăţilor va creşte considerabil. Mulţi olandezi au sperat ca revânzarea lociunţelor să le asigure suficienţi bani pentru a plăti împrumuturile şi a obţine şi profit, explică Der Spiegel.

În urmă cu zece ani, Banca Centrală Olandeză a avertizat populaţia asupra acestei euforii, dar nu a fost luată în serios.

Datoriile consumatorilor se ridică la aproximativ 250% din venitul disponibil

În prezent, Olanda este una dintre ţările UE cele mai îndatorate, 650 de miliarde de euro reprezentând numai pierderi bancare din împrumuturi ipotecare.

Datoriile consumatorilor se ridică la aproximativ 250% din venitul disponibil, scrie Der Spiegel.

Olanda rămâne în continuare una dintre cele mai competitive ţări din spaţiul comunitar, dar efectele boom-ului imobiliar riscă să tragă în jos întreaga economie.

Rata şomajului este în creştere, consumul a scăzut, iar creşterea economică stagnează.

În pofida măsurilor de austeritate dure, anul acesta Olanda va încălca criteriul de deficit european, care interzice acordarea de împrumuturi noi de mai mult de 3% din PIB.

Este o povară grea mai ales pentru ministrul olandez de finanţe, Jeroen Dijsselbloem, care este noul preşedinte al Eurogrup.

El se află în postura de supraveghetor al uniunii monetare dar şi de reprezentant al unei ţări care ar putea intra în criza economică.

Rata şomajului a ajuns la 7.7%

Nici chiar reducerea cheltuielilor cu 46 de miliarde de euro obţinută din măsurile de austeritate impuse nu pare a fi suficientă pentru păstrarea limitei datoriei din Uniunea Europeană, notează publicaţia.

Deşi ministrul a anunţat alte reduceri de 4,3 miliarde de euro în serviciile publice şi sănătate, acestea vor intra în vigoare abia în 2014, menţionează aceeaşi sursă.

Efectele adverse ale traiului peste limite au devenit vizibile, scrie Der Spiegel.

Multe dintre modele de finanţare atent calculate nu mai funcţionează , iar cetăteţenii abia îşi mai pot plăti datoriile.

Preţurile de pe piaţa imobiliară care au fost extrem de ridicate un timp, au scăzut dramatic.

Economia odată înfloritoare, stagnează.

Rata şomajului a ajuns deja la 7.7%.

755 de companii, declarate falimentare în luna februarie

De-a lungul timpului, olandezii au fost printre cei mai harnici deponenţi, iar pe timp de criză mulţi dintre ei sunt şi mai cumpătaţi cu cheltuielile, ceea ce este toxic pentru economie, notează Der Spiegel.

"Una dintre cele mai mari probleme este scăderea consumului", a spus Johannes Hers, membru al consiliului de experţi din ministerul economiei.

Membrii consilului se aşteaptă ca în 2013, creşterea economică a ţării să scadă cu 0,5%.

În luna februarie, 755 de companii s-au declarat falimentare, cea mai ridicată cifră din 1981 şi până în prezent.

De asemenea, mii de angajaţi din domeniul bancar urmează să fie concediaţi.

Din cauza numeroaselor credite ipotecare aflate în derulare, totalul activelor băncilor este de patru ori şi jumătate mai mare decât producţia economică.

În luna februarie, guvernul a fost obligat să naţionalizeze cea de-a patra bancă a ţării din cauza creditelor imobiliare neperformante.