Necunoscutele afacerilor imobiliare în 2011

Ecuaţia afacerilor imobiliare nu poate fi rezilvată fără a încerca să ghiceşti în viitorul “sfintei treimi” a imobiliarelor: cumpărătorul, vânzătorul şi poate cel mai important, banca.

O piaţă a imobiliarelor sănătoasa se bazează pe un echilibru mai degrabă precar între cei trei poli, care nu au, şi nici nu pot sa aibă, interese total convergente: dacă balanţa se înclină evident în favoarea vânzătorului, atunci avem de-a face cu o “bulă imobiliară”.

Invers, dacă balanţa se înclină prea mult în favoarea cumpărătorului, atunci, cu siguranţă, ne aflăm într-o perioadă de criză.

Atitudinea băncii faţă de unul sau de celălalt acţionează ca hârtia de turnesol, indicând direcţia spre care se îndreaptă piaţa.

Banca, la prima vedere, ar trebui să se plaseze “de partea cumpărătorului” pe care îl împrumută cu dobândă “ca să-şi ia casă”, dar aceasta nu are interesul să-l supere prea tare nici pe vânzător, deoarece cu el are alte afaceri.

În ochii băncii, orice om nu valorează mai mult decât valoarea de piaţă a casei pe care o are, aşa că un preţ mai mare al caselor permite băncii să-l crediteze pe potenţialul vânzător, ca acesta să-şi îndeplinească, pe credit, orice vis, dar care nu depăşeşte valoarea de piaţă a casei sale în momentul respectiv.

Acesta este un echilibru precar, dar dinamic, pe care banca încearcă să-l păstreze prin alimentarea constantă a pieţei cu noi participanţi – “first time buyers” sau, în traducere românească “programul prima casă”, un fel de Caritas în care cu cât mai mulţi nou-veniţi, cu atât mai mari preţurile caselor celor care deja sunt proprietari.

Mai multe citiţi pe blog.bostina.eu