Lupta pentru gaz dintre Rusia şi UE

Săptămâna trecută, Comisia Europeană a decis alocarea a 2,3 miliarde de euro pentru finanţarea unui număr de 43 de proiecte în domeniul energiei.

Cum sublinia cotidianul rus "Kommersant", sunt cele mai mari fonduri pe care Uniunea Europeană le-a prevăzut în istoria sa pentru proiecte în domeniul infrastructurii energetice, scopul explicit fiind asigurarea securităţii în cazul unor noi întreruperi a livrărilor de hidrocarburi din Rusia.

Un loc central în această strategie este rezervat gazoductului Nabucco, la care participă şi România.

Însă, după cum a declarat comisarul european pentru energie, Günther Oettinger, cele 200 de milioane de euro destinate studiului de fezabilitate au fost îngheţate până la luarea deciziei finale în privinţa investiţiilor în acest gazoduct.

Conform agenţiei ruse Itar-Tass, care cita recent surse din cadrul Comisiei Europene, această decizie finală va fi luată până la sfârşitul anului în curs, în cadrul unei conferinţe speciale, la Bruxelles.

Marea problemă a proiectului Nabucco - scrie "Kommersant" - rămâne absenţa surselor de gaze contractate.

Turkmenistanul, considerat sursa potenţială numărul unu, se menţine pe poziţii ezitante, în pofida eforturilor diplomatice şi concesiilor din partea SUA şi Uniunii Europene, inclusiv în problema drepturilor omului.

Săptămâna trecută, Ashkabad-ul a fost vizitat de reprezentanţi speciali ai SUA, Uniunii Europene şi Marii Britanii, fără însă ca aceştia să obţină un răspuns angajant din partea liderului turkmen, Gurbanguli Berdimuhamedov.

Rămâne nerezolvată şi problema delimitării spaţiilor maritime în Marea Caspică, între Turkmenistan şi Azerbaidjan, ceea ce blochează proiectul gazoductului transcaspic care ar urma să alimenteze Nabucco cu gaze turkmene pe teritoriul Azerbaidjanului.

Guvernul turkmen este gata să livreze gaze pentru Nabucco, însă prin Iran - o variantă care, din motive politice, este respinsă de SUA - sau chiar prin Rusia, dacă Uniunea Europeană şi Moscova se vor înţelege în acest sens, după cum declara pentru "Kommersant" o sursă din cadrul guvernului de la Ashkabad.

În era preţurilor-record la gaze, Gazpromul încerca să cumpere tot exportul turkmen de gaz.

Anul trecut însă, o avarie, urmată de un conflict diplomatic, pe fondul prăbuşirii pieţei gazelor, a provocat suspendarea exporturilor din Turkmenistan în Rusia, relaţiile normalizându-se abia la începutul acestui an.

Între timp, Gazpromul continuă să promoveze concurentului Nabucco proiectul South Stream, căruia, săptămâna trecută, i s-a alăturat Croaţia.

"Un pericol mai mare pentru South Stream pot deveni proiectele din lista menţionată a Comisiei Europene, respectiv cele ce prevăd inversarea direcţiei fluxurilor de gaze prin gazoductele deja existente, în aşa fel încât ţările din Europa Centrală şi de Est, iar în viitor, posibil şi Ucraina, şi Republica Moldova, să poată fi alimentate nu doar dinspre est, respectiv din Rusia, ci şi dinspre vest", afirmă expertul rus Mihail Korcemkin.

Acesta mai spune că în acest caz, pieţele est europene, fieful Gazprom-ului, se vor deschide pentru gazele din alte zone, de la Qatar şi Algeria la Azerbaidjan şi Turkmenistan, importurile până în Europa putând fi realizate inclusiv sub formă de gaze lichefiate.

"Pentru a păstra aceste pieţe, Gazprom-ul nu ar trebui decât să renunţe la proiectul South Stream, proiect care va lucra în pierdere", spune Mihail Korcemkin, în cotidianul Vedomosti.