Cazuri răsunătoare de companii intrate în insolvenţă în 2012
Potrivit specialiştilor, firmele care se află situaţia de a cere intrarea în insolvenţă nu sunt mai multe decât în anul 2011, însă sunt mai mari.
Articol de Laurenţiu Văduva, 26 Decembrie 2012, 10:03
Anul 2012 a fost marcat în România prin câteva cazuri răsunătoare de companii intrate în insolvenţă sau chiar faliment.
Specialiştii susţin că firmele care se află în această situaţie nu sunt mai multe decât în anul 2011, însă sunt mai mari.
2012 a început cu un falimentul producătorul de lactate Tnuva România.
Operaţiunile au fost închise după o investiţie de aproximativ 60 de milioane euro.
Tribunalul Bucureşti a aprobat intrarea în insolvenţă a firmei BRC Business Group, dezvoltatorul complexului rezidenţial Citadella Titan.
Aceeaşi soartă au avut-o dezvoltatorii ansamblurilor rezidenţiale Laguna Residence şi Bellevue Residence, ultima din Braşov.
O lovitură grea a primit şi omul de afaceri Dinu Patriciu, după ce în 2012 au intrat în insolvenţă magazinele Minimax Discount, Macro şi Mic.Ro.
Constructorul Concefa Sibiu nu a scăpat nici el, după ce a înregistrat pierderi de aproape 36 de milioane de lei.
Taxi Mondial, una dintre cele mai mari astfel de firme din Bucureşti, a cerut insolvenţa după pierderi mari.
Tribunalul Constanţa a aprobat intrarea în insolvenţă a companiei Murfatlar România.
Falimentele nu au ocolit nici industria IT.
RHS Company - unul dintre cei mai importanţi distribuitori locali de componente, accesorii şi sisteme IT - este doar un exemplu.
Dar cea mai mare companie intrată în insolvenţă, în acest an, este producătorul de energie Hidroelectrica, cel mai mare din România şi controlat de stat.
Hidroelectrica a pierdut peste un miliard de euro în perioada 2006-2012, inclusiv din cauza vânzărilor de energie ieftină şi a secetei prelungită.
Ultima mare firmă cu probleme este Romstrade, o obişnuită a contractelor cu statul.
Tot din cauza crizei, gigantul rus Mechel, cu activităţi în siderurgie, şi-a restricţionat activitatea din România, iar Nokia a plecat de la Jucu.
Nici lumea fotbalului nu a fost ocolită de acest fenomen, după ce la finalul anului 2012 finanţatorul clubului Rapid, George Copos, a solicitat şi i-a fost aprobată intrarea echipei în insolvenţă.
Ce este insolvenţa şi cine o poate solicita
Insolvenţa este definită de art. 3 pct.1 din Legea 85/2006 ca reprezentând "acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor exigibile".
Acest lucru se traduce prin faptul că societatea nu mai are bani lichizi cu care să poată plăti datoria ajunsă la scadenţă.
Situaţia în care se află societatea nu înseamnă că în patrimoniul societăţii nu se află active sau bunuri ce pot fi valorificate pentru stingerea datoriei.
Insolvenţa are legătură cu sumele de bani disponibile nu cu activul debitoarei.
Procedura insolvenţei unei firme poate fi declanşată de creditori doar în cazul datoriilor mai mari de 45.000 lei, potrivit modificărilor aduse Legii privind procedura insolvenţei publicate în Monitorul Oficial.
Deschiderea procedurii insolvenţei poate fi cerută de creditori după trecerea a 90 de zile de la data scadenţei.
În cazul salariaţilor, aceştia pot solicita insolvenţa societaţii pentru mai mult de şase salarii medii brute pe economie pe salariat.
După ce o instanţă juridică aprobă intrarea socientăţii în insolvenţă, ea trece în faza de observaţie, activitatea debitorului continuă, dar administrarea societăţii este preluată de către un practician în insolvenţă (administrator judiciar/lichidator).
Acesta are datoria de a inventaria bunurile debitorului, de a alcătui o listă a creditorilor şi de a repune debitorul pe linia de plutire.
Dacă acesta consideră că există şanse de salvare a societaţii, atunci administratorul judiciar poate propune un plan de reorganizare, dar un astfel de plan poate fi propus şi de către creditori sau chiar de către debitor.
Planul de reorganizare nu se poate întinde pe o perioadă mai mare de trei ani socotiţi de la data confirmării.
Perioada de observaţie este limitată.
În cazul în care planul de reorganizare este aprobat de judecătorul-sindic, atunci toate acţiunile viitoare ale debitorului se vor subordona prevederilor acestui plan.
Ulterior, dacă prin aplicarea planului de reorganizare, debitorul nu-şi poate achita datoriile, atunci unica şansă este intrarea în faliment.
