Vinerea Sfântă în Biserica Romano-catolică

Trei cruci înălţate pe dealul Golgotei de lângă Ierusalim – aceasta este imaginea aflată în atenţia creştinilor romano catolici în Vinerea Sfântă.

E ziua în care Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu făcut om a trăit cea mai tragică dintre experienţele umane – moartea. A fost răstignit între doi tâlhari, acuzat de blasfemie şi împotrivire faţă de autoritatea romană.

El a murit, dar nu ca toţi oamenii, ci s-a jertfit. Hristos a fost un condamnat fără vină, care a primit să moară pentru a-i mântui pe toţi muritorii.

Conform textelor evanghelice, în momentul când Iisus şi-a dat duhul, pământul s-a cutremurat şi cerul s-a întunecat. După ce a fost coborât de pe cruce, Iisus a fost aşezat în mormântul oferit de Iosif din Arimateea, un înstărit al vremii.

Drumul parcurs de Hristos de la Pretoriu până la Golgota, locul răstignirii, este rememorat de creştini prin Drumul Crucii.

La Roma, acest drum este parcurs simbolic în jurul Colosseum-ului, acel circ, unde mulţi creştini, în primele veacuri au urmat destinul lui Hristos, dându-şi viaţa pentru credinţă.

Vinerea Sfântă, aduce aşadar în atenţie sacrificiul de sine, suprema dovadă a unei iubiri.

Jertfa este un mod de relaţionare cu Dumnezeu în mai toate religiile. Creştinismul, însă, are în centru nu un Dumnezeu căruia i se aduc jertfe, ci un Dumnezeu care se jertfeşte El însuşi.

Conform credinţei creştine, Iisus Hristos nu a murit pentru că aşa i-a fost soarta, ci de bună voie a primit moartea prin răstignire, pentru a elimina moartea din destinul omului. Şi avea s-o facă prin Înviere.

Anul acesta creştinii Catolici, protestanţi şi neoprotestanţi, sărbătoresc Învierea Domnului, cu o săptămână mai devreme decât ortodocşii şi greco catolicii.

Indiferent de timpul sărbătorii, mesajul Morţii şi Învierii Domnului rămâne acelaşi pentru toţi: omul este destinat Învierii, dar destinul nu şi-l poate împlini fără sacrificiu.