Un jurnal inedit

În zilele noastre, jurnalul se publică încă din timpul vieții autorului. Jurnalele ținute pentru posteritate sunt o raritate - iar între acestea, cele care au fost scrise acum aproximativ o sută de ani și nu au fost publicate până azi sunt o raritate printre rarități.

Acesta este cazul jurnalului lui Ion N. Dianescu, care începe pe 15 august 1916 și, în forma publicată recent, duce până pe 29 august 1944. În cea mai mare parte a vieții, Ion Dianescu a fost profesor la Brăila, fiind născut în județul Brăila, în comuna Scorțaru Nou, în anul 1899. Dacă perioada însemnărilor din jurnalul publicat acum este importantă, interesantă și vastă, viața profesorului Dianescu este și mai cuprinzătoare. El a văzut lumina zilei pe timpul primului rege al României, Carol I, și a trăit până în 1992, după ce România a cunoscut regimul republican comunist, precum și pe cel postcomunist.

Profesorul Dianescu consemnează marile momente politice din cei treizeci de ani acoperiți de jurnal. Intervalul nu este lipsit de astfel de evenimente majore, cum ar fi Primul Război Mondial, instaurarea în România a primelor regimuri autoritare, rebeliunea legionară (aici autorul aduce o mărturie de primă mână privind desfășurarea ei la Brăila), Al Doilea Război Mondial, ofensiva de la Odesa, renunțarea la alianța cu Germania de la 23 august 1944. Autorul a fost mobilizat în ambele războaie, în jurnalul său relatând și despre participarea sa directă la campaniile militare.

După cum spune și îngrijitoarea volumului, doamna Ghena Pricop, în jurnalul său Ion Dianescu meditează asupra celor întâmplate. Însemnările sale nu sunt simple notițe de parcurs, ci și reflecții asupra sensului evenimentelor, asupra detaliilor acestora. În plus, după cum autorul însuși mărturisește - iar titlul jurnalului reflectă - însemnările se constituie și într-o reală discuție cu un prieten, în lipsa unor apropiați potriviți pentru a face față sincerității observațiilor. „(N)'am avut niciodată prieteni din aceia cărora să le împărtăşeşti toate bucuriile şi toate necazurile, deşi de prieteni ‘de ceilalți’ nu mă pot plânge c’am fost lipsit vreodată. Și-atunci ce-mi rămânea de făcut? Să-mi mărturisesc, fără teamă de trădare, toată viața mea interioară, care, în ciuda vârstei, era uneori prea intensă, încredințând-o unui caet devenit curând cel mai iubit şi cel mai credincios prieten”, a scris lon N. Dianescu într-o însemnare din 8 noiembrie 1924. Jurnalul profesorului brăilean face parte din fondul cultural pe care familia l-a donat Muzeului Brăilei „Carol I” la începutul anului 2021.

Apariția acestui volum aduce o perspectivă suplimentară și de primă mână în ce privește anii interbelici și cei ai celor două războaie mondiale din secolul trecut. Parcurgând jurnalul, cititorului de azi i se poate părea uneori deplasată grila de apreciere a autorului; dar faptul că ea reflectă percepțiile vremii este de o valoare inestimabilă.

______________

Ion N. Dianescu, De vorbă cu mine însumi, Brăila, Editura Istros a Muzeului Brăilei „Carol I”, 2022, ediție îngrijită și introducere de Ghena Pricop, 444 de pagini, copertată, format 17x24 cm. Include fotografii de arhivă și indice de nume.