Sfântul Pantelimon - un medic care vindeca prin simpla chemare a numelui lui Iisus

Nu e suflet de creştin pravoslavnic sub soare să nu fi auzit sau să nu se fi rugat Sfântului Pantelimon. Numarat intre sfinţii doctori fără de arginţi, el repetă, la modul exemplar, gesturile Mântutorului, impărţind cu dărnicie sănătatea tuturor celor care au nevoie, adică bolnavilor.

Atenţie însă, într-o concepţie creştină toţi avem câte o boală. Mai la suprafaţă sau mai la înlauntru, cancerul păcatului, ca să folosesc un termen medical, a pătruns. De aceea aş spune că Sfântul Pantelimon era un altfel de medic, foarte diferit de ceea ce ştim noi astăzi. A avut, făra tăgadă, ca şi doctorii contemporani, o solidă bază ştiintifică a vremii lui. Tocmai de aceea împăratul Maxenţiu l-a luat la curte şi îl socotea medicul său personal. Peste această formaţie, sfântul a dobândit-o pe cea crestină.

După convertirea sa, el se ruga pentru vindecarea celor în suferinţă si îi tamaduia, nu cu ştiinţa sa medicală, ci prin simpla chemare a numelui lui Iisus. Aşa a ajuns sa facă primele miracole, înviind chiar şi un mort. Maxenţiu, un prigonitor al creştinilor, la începutul secolului al IV-lea, i-a cerut să se lepde de credinţă şi pentru că Sfântul a refuzat, l-a torturat şi, în final, l-a decapitat. Pantelimon a rămas, însa, loial celor in suferinţă si i-a vindecat pe mulţi după moartea sa. Viaţa martirică, miracolele săvârşite atât în timpul vieţii dar şi după ea, i-au adus cinstirea bisericii care îl pomeneşte, în Ortodoxie cât şi în Catolicism, pe 27 iulie.