Sfântul Apostol Andrei, apostolul pescar

Conform tradiţiei, Sf. Andrei este singurul apostol care a ajuns pe teritoriul ţării noastre, în Dobrogea, unde a întemeiat primele comunităţi creştine. Sfântului Andrei este și ocrotitorul Catedralei Naționale, care va fi redeschisă pentru oficierea Liturghiei.

Apostolul pescar

Istoria creştină a Sfântului Andrei începe de la întâlnirea sa cu Iisus Hristos. Se întâmpla pe malul Lacului Ghenizaret, acolo unde Andrei împreună cu fratele său Simon-Petru trăiau din pescuit. Într-o zi, un bărbat de vreo treizeci de ani îi cheamă să fie pescari de oameni şi ei acceptă fără şovăire.

Răspunsul promt al lui Andrei şi al lui Petru, surprinzător pentru mintea omului modern, se explică prin faptul că amândoi îl auziseră pe Ioan Botezătorul propovăduind despre Mesia. Acum îl identificau în persoana celui care-i chema să fie pescari de oameni.

În afară de episodul chemării la apostolat, Andrei mai este menţionat de două ori în Evanghelii: cu prilejul minunii înmulţirii pâinilor în pustie, când îl informează pe Mântuitorul că în mulţime este un băiat care are cinci pâini şi doi peşti (Ioan 6, 8-9) şi apoi după învierea lui Lazăr, când Andrei şi Filip vin la Iisus să-l anunţe că nişte elini, ajunşi la Ierusalim de Paştele evreiesc, vor să-l vadă. (Ioan 12, 20-22). Deşi Andrei nu mai este menţionat explicit, el a fost împreună cu ceilalţi apostoli martorul cuvintelor şi faptelor minunate ale lui Iisus.

Prin tragere la sorți, Pontul i-a revenit lui Andrei ca teritoriu de misiune

După Înălţarea lui Iisus Hristos la ceruri, Apostolului Andrei i-a revenit ca teritoriu de misiune regiunea din preajma Mării Negre. Traseul său a fost prin Asia Mică, a ocolit marea pe la Răsărit şi a ajuns în teritoriile locuite de sciţii din nordul Mării Negre.

Ca drum de întoarcere, Apostolul Andrei a ales partea apuseană a mării, acolo pe unde se varsă Dunărea. A trecut, deci, prin Dobrogea de astăzi, un teritoriu care pe atunci era locuit tot de sciţi, era provincie romană şi prin secolul al III-lea avea să se numească Scithya Minor.

Trecerea Sfântului Apostol Andrei prin Dobrogea este consemnată în scrieri istorice din secolul al 4 lea şi de mai târziu, dar şi de tradiţia locului. În părţile dintre Dunăre şi Marea Neagră s-au păstrat colinde, legende şi obiceiuri populare care vorbesc despre Sfântul Andrei, Apostol al locului.

Pe aceste temeiuri, s-a construit tradiţia originii apostolice a creştinismului românesc, iar în anul 1997, Apostolul Andrei a fost declarat de Biserica Ortodoxă Română, Ocrotitorul spiritual al României, iar ziua sa de pomenire, 30 noiembrie, sărbătoare naţional bisericească.

Povestea pământească a Sfântului Andrei se încheie în Grecia la Patras, unde a suferit martiriul prin răstignire pe cruce în formă de X. Istoria spirituală, continuă însă. O percep cei care se roagă Sfântului Andrei şi primesc de la el ocrotire.

Moaștele Sfântului Andrei cinstite în Catedrala Națională

Sfântul Andrei este al doilea hram al Catedralei Naționale alături de Înălțarea Domnului. În interiorul Catedralei poate fi cinstită racla cu o parte din moaștele Sfântului Andrei aduse de la Amalfi – Italia. Moaștele sunt păstrate într-o raclă care are forma Catedralei Naționale.

Cea mai mare parte din moaștele Sfântului Andrei se găsesc în Italia, în catedrala din Amalfi, unde au ajuns în 1208, luate de cruciați de la Constantinopol.