Sesiune specială la Academia Română, cu ocazia Zilei Culturii Naționale

Ziua Culturii Naționale, ajunsă la a 12-a ediție și celebrată în fiecare an în ziua aniversării nașterii poetului Mihai Eminescu, este o sărbătoare înființată de Academia Română în anul 2010.

Şi în acest an, în preziua sărbătorii, Academia Română a celebrat astăzi evenimentul printr-o sesiune specială.

În acest an, Academia Română a dorit să prezinte publicului câteva dintre cele mai complexe lucrări elaborate recent în institutele sale de cercetare, argumentând în acest fel importanța promovării permanente a valorilor românești ca marcă identitară în contextul diversității culturale europene.

Şi mă refer desigur la finalizatul Dicționar general al literaturii române, apărut într-o nouă ediție, în opt volume, alături de a treia ediție a Dicționarului ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, DOM, tipărit chiar în aceste zile, și, de bună seamă, cea apărută în integralitatea ei, colecția bilingvă "Civilizație românească", inițiată și coordonată de academicianul Victor Spinei, vicepreședinte al Academiei Române.

Toate acestea sunt mesaje pe care le transmit înapoi, dar și înainte în timp membrii Academiei, pentru că fiecare dintre zile se presupune că este una în care noi, cu toții, mai putem să adăugăm câte ceva la tezaurul culturii pe care o sărbătorim în aceste zile. De unde încep aceste lucruri să se cristalizeze, iată, în cuvântul academicianului Răzvan Theodorescu:

Răzvan Theodorescu: Aceeaşi apartenenţă europeană se desluşeşte într-un fenomen pe care l-am denumit dualismul cultural românesc, reflex direct a ceea ce istorici de vază, precum Petre Panaitescu, au numit cândva dualismul politic românesc rod al orientărilor divergente ale românilor pe drumuri europene diferite, care au născut aplecarea valahă spre tradiții, spre Balcani, spre turcocraţie, şi aceea moldavă, spre noutate, spre Occidentul catolic polonez şi austriac. A surprins perfect această stare de fapt gazetarul de geniu Mihai Eminescu, pentru care "suflarea cuceritoare a miazănopţii e mai tare spre Moldova", acolo unde spiritul critic al junimiștilor Pogor, Carp şi Maiorescu fusese pregătit de lecturi din Fénelon şi Voltaire, în vreme ce Muntenia era pentru polemistul conservator de la Timpul "un spaţiu al resturilor numeroase ale cavalerilor de industrie din Fanar".

Și după percepția despre care ne vorbea academicianul Răzvan Theodorescu, o personalitate polivalentă precum a fost cea a lui Mihai Eminescu iată a suscitat mereu analize updatate, așa cum a fost astăzi în aula Academiei și cea a istoricului și criticului literar Eugen Simion, cel care nu ne lasă să ne ignorăm istoria culturală și poziția în Europa și în lume, cu gândul și la ceea ce putem face în fiecare zi, sporindu-ne caratele.

Eugen Simion: 15 ianuarie este și o zi de reflecție în care românii trebuie sau, mă rog, ar trebui să reflecteze la cultura și în genere la valorile lor spirituale și morale, într-o epocă în care toate sunt puse în discuție și toate se schimbă repede în lume. După cum știți, europeniștii radicali, nu europenii cer renunțarea la suveranitatea națională sau o parte din ea, iar antimoderniștii solicită și ei ceva, și anume închiderea frontierelor spiritului național și cultivarea unică a spiritului european. Este poate inutil să vă mai spun că niciuna dintre aceste soluții nu este bună, pentru că într-o societate numerică, cum se numește tot mai mult societatea în care trăim astăzi, așa cum este lumea postmodernă, adică o lume dominată de tehnologiile de vârf și de dominația ideologiilor, localismul este condamnat să piardă războiul înainte de a-l începe. Nici globalismul nediferențiat, radical nu mi se pare, când este vorba de cultură, o soluție acceptabilă. O cultură națională trebuie - insist, subliniez, nu știu cum să spun mai bine - să se sincronizeze și este necesar în continuare ca noi, românii, să milităm în continuare, cum au făcut și înaintașii noștri.