„Se face ziuă. Romanul anului 1848”,  în colecția „Mica Romă XXI” a editurii Vremea

„Era pe la jumătatea lui decembrie și iarna părea că n-ar ști cum să se așeze în munții aceștia cu văi adânci”. Așa începe Se face ziuă, romanul postum al lui Ovidiu Bîrlea (1917 - 1990), un început care aduce cu frazele de deschidere ample și captivante ale marilor opere literare ale secolului 20. Ovidiu Bîrlea este cunoscut mai ales în calitate de culegător și teoretician al folclorului românesc, dar el a scris și beletristică, concretizată în trei romane, și o culegere de proză scurtă. „Schițele și povestirile”, cum le-a numit autorul, au apărut în volum în 1974, iar cinci ani mai târziu, Marin Preda îi publică romanul Șteampuri pe apă. Celălalt roman al său, Drumul de pe urmă, a fost publicat postum, ca și Se face ziuă.

Subiectele care l-au inspirat pe Ovidiu Bîrlea provin din zona sa de obârșie, a Munților Apuseni. Acribia cercetătorului se regăsește în documentarea riguroasă pe care autorul o așeza la baza scrierilor sale literare. În rețeta creației sale epice mai intră „realismul crud, atenția pentru detalii semnificative, finețea psihologică în crearea personajelor și reproducerea fidelă a limbajului locului și al epocii”, după cum arată exegeta operei sale, Mihaela Hură. În ce privește în mod particular Se face ziuă. Romanul anului 1848, acesta e populat de o lume fremătătoare, activă. „Un element cu caracter documentar îl constituie şi onomastica specifică zonei. Nume ca Furcoi, Nionioi, Pitoc, Sofica, Oană, Culuţ, Gheorghiut, Todoruț, Dinuț, Todor, Candin, Salvina, Şandor-baci, Coati-neni sunt doar câteva dintre atracțiile operei. Acestora li se adaugă cel puțin la fel de interesantele porecle: Horomoață, Huhu, Pițulă ș.a. Toate acestea se datorează unui considerabil efort de documentare. Au nume şi animalele, care din când în când devin personaje ale unor mici şi fermecătoare secvenţe: câinele Burcuş, vaca Mândraia, taurul Bodor”, a mai apreciat Mihaela Hură.

Acțiunea romanului este amplasată în Apuseni, în timpul revoluției de la 1848. Personajul principal este Ecaterina Varga, „Doamna moților”, un personaj istoric care a contribuit la pregătirea evenimentelor din acel an. „Vreau să scriu despre ea” - mărturisea Ovidiu Bîrlea pe când narațiunea era în stadiu de proiect - pentru că ceea ce a făcut Ecaterina Varga în zona Buciumului, localitate centrală în desfășurarea revoluției, „merită mai mult decât s-a scris până azi.” În acest fel, republicarea acestui roman, în colecția „Mica Romă XXI” a editurii Vremea, vine să întregească dimensiunea literară a operei lui Ovidiu Bîrlea, pusă oarecum în umbră de opera sa științifică.

După cum se arată în prezentarea autorului, folcloristul, etnologul, istoricul folcloristicii româneşti, memorialistul și prozatorul Ovidiu Bîrlea s-a născut în satul Bârlești, județul Alba, fiind fratele mai mic al Monseniorului Octavian Bârlea. Din 1949, Ovidiu Bîrlea a fost cercetător la Institutul de Folclor din București, de unde a demisionat în 1969, dedicându-se exclusiv scrisului. Din opera sa științifică fac partea, printre alte, volumele Antologie de proză populară epică (1966), Poveștile lui Creangă (1967), Metoda de cercetare a folclorului (1969), Istoria folcloristicii româneşti (1974) și Folclorul românesc (vol. I, 1981; vol. II, 1983).

***

„Toamna, pe la începutul lui septembrie, când s-a întors Catarina Varga, casa era aproape gata. Popa Pițulă a arvunit meşterii care îi făcuseră casa din Abrud, iar buciumanii au adunat piatra cu carele de pe vale, cea mai multă din marginea drumului spre Coleşeni, unde peretele de stâncă se desfăcea în lespezi. Varul l-au cumpărat de la nişte petreni veniți cu carele în târgul de la Poieni. Cu țigla a fost mai greu, trebuind s-o aducă tocmai de la Turda. Ea sosise seara și dormise la popa Pițulă și când a văzut-o, a doua zi, a rămas înmărmurită, apoi i-au dat lacrimile și nu ştia cum să le mulțumească buciumanilor. Și avea de ce, fiind cea mai arătoasă casă din Bucium, cum nu avea nici popa Pițulă. Mai întâi, era clădită din piatră, nu din bârne cum erau cele din Bucium, cu fața cam către miazăzi, apoi înălțată pe două rânduri. Sus erau trei odăi, cea din mijloc mai mică, iar celelalte mai încăpătoare, cu ferestre mai mari decât cele din sat, iar dedesubt era una oarbă şi mică pentru pivniță, şi alături, altă cameră cu două ferestre, poate pentru cei ce vor veni să stea de vorbă cu doamna lor. Uşile, ferestrele şi podul erau gata, mai trebuia pusă dușumeaua, de scânduri cu limbă, apoi clădite sobele de cărămidă, şi doamna se va putea muta acolo, în mijlocul comunei, vecină cu preoteasa, care se va bucura poate chiar mai mult decât ea. Pe când va da frigul, toate vor fi gata, iar până atunci va mai şedea colo sus, pe culmea Conțului, în casa ginerelui lui Pitoc.”

(fragment din roman, pagina 236).

***

Colecția „Mica Romă XXI” a editurii Vremea a debutat în 2020, cu volumul Evocări din viața Blajului de Alexandru Lupeanu-Melin. Sub îngrijirea lui Cristian Bădiliță, seria își propune să revalorifice rolul tradiției greco-catolice în apariția și dezvoltarea culturii și spiritualității românești. Printre celelalte titluri din serie menționăm: George Coșbuc - Vorba de acasă. Eseuri, povestiri și schițe filosofice; Ion Agârbiceanu - Licean… odinioară; Aaron Florian - Patria, patriotul și patriotismul; Septimiu Popa - Temnițele Clujului. Caravanele Ardealului; Ștefan Manciulea - Aici e pământul sfânt al Blajului; Timotei Cipariu - Purtarea de bună cuviință între oameni; Iosif Vulcan - Panteon român. Portretele și biografiile celebrităților române; Moldovan Vasile - Amintiri din timpul revoluției de la 1848; Petru Maior - Despre sfințenie și obrăznicie. Predici ale unui cărturar iluminist; Ioan Chindriș și Niculina Iacob - Ex Occidente Lux. Iluminismul creştin românesc; Tertulian Langa - Trecând pragul tăcerii; Ioan Miclea - Evanghelii din Evanghelie.

___________

Ovidiu Bîrlea, Se face ziuă. Romanul anului 1848, editura Vremea, București, 2023, colecția „Mica Romă XXI”, 556 de pagini, format 13x20cm.